[patinina34]

TÎLCUIREA PSALMULUI 104


Aliluia.

Şi Psalmul acesta porunceşte a lăuda pe Dumnezeul tuturor, lucru arătat şi de scrierea-deasupra, căci acest „aliluia” se tălmăceşte „lăudaţi pe Domnul”. Şi pomeneşte făgăduinţele făcute de Dumnezeu către Patriarhi şi bunătăţile dăruite de Dînsul, pentru ei, strănepoţilor lor, că pomenirea tuturor acestora ar fi putut să-i zădărască şi să-i ascută spre rîvna faptei bune a strămoşilor pe cei ce au dobîndit atîtea faceri de bine. Şi totodată arată norodului cel nou[COLOR=#800080][1][/COLOR]că nu fără dreptate a golit de a Sa purtare de grijă acel norod nemulţumitor[COLOR=#800080][2][/COLOR]: că - de vreme ce erau norod al lui Dumnezeu şi dobîndeau vădit dumnezeiasca purtare de grijă, iar mai pe urmă s-au făcut cu totul pustii de aceasta - prin Psalmul pus înainte arată cu cîte şi în ce fel le-a făcut bine lor, şi în ce chip s-au făcut nemulţumitori ei către acelea, ca toţi să poată învăţa dreptatea hotărîrii scoase şi aduse asupra acelora şi, văzînd osîndele pentru nemulţumire, să nu călătorească pe aceeaşi cale cu ei, ci să umble pe cea dreaptă.
Mărturisiţi-vă Domnului şi chemaţi numele Lui,
Iar pe acest „chemaţi”, Simmah l-a zis: „propovăduiţi”. Şi cuvîntul porunceşte să aducă cîntarea de laudă şi de mulţumire şi să povestească dumnezeieştile faceri de bine.
vestiţi întru neamuri lucrurile Lui!
Arătat şi luminat este că neguţătoreşte nu numai folosul Iudeilor, ci şi al tuturor neamurilor.
2 Cîntaţi-I Lui şi-L lăudaţi pe Dînsul, povestiţi toate minunile Lui!
Răsplătiţi-I Lui cu laude şi cu cîntări de viersuire şi învăţaţi minunile făcute de Dînsul pe cei ce nu le ştiu.
3 Lăudaţi-vă întru numele cel sfînt al Lui,
Iar în loc de „lăudaţi-vă”, Achila a pus: „făliţi-vă”. Şi cuvîntul porunceşte să cugete mare nu pentru bogăţie, nu pentru tărie, nu pentru stăpînire, ci întru cunoştinţa şi purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Aceasta a poruncit-o şi dumnezeiescul Apostol: „Că cel ce se făleşte în Domnul fălească-se!” Acestea sfătuieşte şi preaînţeleapta Ana: „Să nu se fălească cel înţelept întru înţelepciunea sa, şi să nu se fălească cel puternic întru puterea sa şi să nu se fălească cel bogat întru bogăţia sa, ci întru aceasta fălească-se cel ce se făleşte: întru a înţelege, şi a cunoaşte pe Domnul şi întru a face judecată şi dreptate pe pămînt.”[COLOR=#800080][3][/COLOR]
veselească-se inima celor ce caută pe Domnul!
Pentru că veselia este rod al nădejdii spre Dumnezeu.
4 Căutaţi pe Domnul şi întăriţi-vă,
Şi, învăţîndu-i cum se cade a face acest lucru, a adăugat:
căutaţi faţa Lui totdeauna!
Că nu o dată sau de două ori, ci toată viaţa se cuvine a căuta ajutorul cel de sus, cîştigînd folosul, că cei ce caută aşa vor fi neluptaţi şi nebiruiţi. Aceasta a făgăduit şi Domnul, legiuind: „Cereţi, şi se va da vouă; căutaţi, şi veţi afla; bateţi, şi se va deschide vouă. Că tot cel ce cere va lua, şi cel ce caută va afla şi celui ce bate i se va deschide.”
5 Aduceţi-vă aminte de minunile Lui pe care le-a făcut, de semnele Lui şi de judecăţile gurii Lui.
Nu daţi uitării negrăitele faceri de bine pe care le-a săvîrşit Stăpînul, împodobindu-le cu dreaptă judecată. Căci „judecăţi” a numit aici minunile făcute cu dreptate de Dumnezeu: că, de vreme ce povesteşte pentru cele făcute în Egipt, mai-nainte învaţă dreptatea pedepsei Egiptenilor.
6 Sămînţa lui Avraam - robii lui, fiii lui Iacov - aleşii Lui.
Pe aceiaşi îi numeşte cu amîndouă numele, fiindcă unii au fost strămoşi, iar ceilalţi - fii. Iar „aleşi” i-a numit ca pe cei ce s-au chemat „norod al lui Dumnezeu” mai mult decît toate neamurile. Şi a arătat aceasta şi prin cele adăugate:
7 El este Domnul Dumnezeul nostru, în tot pămîntul - judecăţile Lui.
Că pe aceştia i-a numit „norod al Său” Cel ce este Dumnezeu şi Domn al tuturor şi stăpîneşte toată lumea.
8 Adusu-Şi-a aminte în veac de aşezămîntul Său, de cuvîntul ce a poruncit întru o mie de neamuri,
Prin acestea ne învaţă îndelungarea şi statornicia făgăduinţelor făcute către Avraam, căci cuvîntul nu este covîrşitor[COLOR=#800080][4][/COLOR], după cum au socotit oarecari, ci adevărat şi dumnezeiesc. Şi Dumnezeul tuturor S-a făgăduit că întru sămînţa lui Avraam se vor blagoslovi toate neamurile, iar sămînţa lui după trup este Stăpînul Hristos, Care are stăpînirea veşnică şi împărăţia nepieritoare. Aceasta arată încă şi pomenirea celor „o mie de neamuri”, căci cuvîntul nu însemnează număr de ani, ci îndelungarea şi veşnicia.
9 pe care l-a aşezat lui Avraam, şi de jurămîntul Său lui Isaac.