[patinina34]

8 Şi i-a mîntuit pe dînşii pentru numele Său, ca să cunoască puterea Lui.
9 Şi a certat Marea Roşie, şi s-a secat, şi i-a povăţuit pe dînşii prin adînc ca în pustie;
10 şi i-a mîntuit pe dînşii din mîna celor ce îi urau şi i-a izbăvit din mîna vrăjmaşului lor.
Că, golind cu cuvîntul fundul mării, adîncul cel mult l-a arătat cîmpie pustie, umblată de cai şi de care. Că - de vreme ce în pustietăţi este multă lesnire şi neîmpiedicare celor ce aleargă, nici copaci fiind, nici garduri împiedicîndu-i – a arătat lesnirea trecerii prin pilda şi asemănarea pustiei.
11 Acoperit-a apa pe cei ce îi necăjeau pe dînşii, nici unul dintr-înşii n-a rămas.
Că i-a cufundat pe toţi Egiptenii, şi aceeaşi mare le-a adus Evreilor mîntuire, iar Egiptenilor pedeapsă.
12 Şi au crezut cuvîntului Lui, şi au cîntat lauda Lui.
Pentru că povăţuitor al bărbaţilor ce lăudau era marele Moisi, iar al cetei muierilor - Mariam Proorociţa. Şi este scrisă şi cîntarea.
13 Sîrguit-au, uitat-au lucrurile Lui, n-au suferit sfatul Lui;
14 şi au poftit poftă în pustie şi au ispitit pe Dumnezeu în loc fără de apă.
Că, avînd atîtea şi astfel de încredinţări ale dumnezeieştii puteri, n-au cerut să-şi ia cele de trebuinţă, nici n-au aşteptat dumnezeiasca dăruire, ci îndată s-au pornit cu ocări asupra dumnezeieştilor slujitori.
15 Şi le-a dat cererea lor, săturat-a sufletele lor.
„Cerere” a numit pofta, că nu au cerut, ci au grăit de rău. Dar, cu toate acestea, le-a dat lor şi îndestulare de cărnuri, şi pîine nefăcută de mîini, şi apă prea-dulce şi cu îndestulare.
16 Şi au mîniat pe Moisi în tabără, şi pe Aaron, sfîntul Domnului.
Căci Core şi adunarea acestuia s-au ispitit să răpească preoţia, iar Datan şi Aviron au cugetat altă tiranie.
17 S-a deschis pămîntul, şi a înghiţit pe Datan şi a acoperit întru adunare pe Aviron.
18 Şi s-a aprins foc întru adunarea lor, văpaie de tot a ars pe păcătoşi.
Datan şi Aviron s-au cufundat împreună cu toată familia lor, iar Core şi cei împreună cu dînsul s-au ars de tot cu foc slobozit de Dumnezeu.[COLOR=#800080][1][/COLOR]Iar Dumnezeu a adus pedepse asupra lor pentru a-i sili pe ceilalţi să se înţelepţească, dar nu au voit a lua de aici nici un folos. Şi acest lucru îl arată povestirea celor îndrăznite de dînşii:
19 Şi au făcut viţel în Horib,
Nu aşa prost a pomenit muntele, ci arătînd covîrşirea păgînătăţii: că întru acesta S-a arătat Domnul tuturor, întru acesta i-a umplut de groază pe dînşii, arătîndu-Se cu mulţime de foc, folosind trîmbiţe, şi lovind cu trăsnete urechile lor şi aducînd cu atîta frică punerea de lege. Întru acesta au îndrăznit păgînătatea,
şi s-au închinat celui cioplit
Acest lucru este prihănirea altei nebunii, că au adus cinstea cea dumnezeiască lucrului pe care îl vedeau că şi-a primit chipul prin meşteşug omenesc.
20 şi au schimbat mărirea Lui întru asemănare de viţel ce mănîncă iarbă.
Foarte potrivit a povestit cu jale nebunia lor: că - în loc de a Celui ce atîtea minuni a făcut, şi a dăruit mîntuirea aceea prea-slăvită şi atîtea a putut a lucra - au cinstit icoană de viţel, al căreia întîi chip[COLOR=#800080][2][/COLOR]are trebuinţă de hrană. Şi hrană a viţelului nu este pîinea ce se aduce celor cuvîntători, ci buruieni şi iarbă. Iar a viţelului - celui ce firea îi este necuvîntătoare, şi hrana îi este iarba, şi slujba lui este dăruită oamenilor - icoana este cu mult mai proastă, că nu e numai necuvîntătoare, ci şi neînsufleţită, şi nu poate nici a lucra, nici a mugi şi a zbiera, nici a mînca. Dar ei au ispitit-o pe cea neputincioasă mai mult decît pe Dumnezeul tuturor.
21 Şi au uitat pe Dumnezeu, Cel ce i-a mîntuit pe dînşii, Cel ce a făcut lucruri mari în Egipt,
22 minunate în pămîntul lui Ham, înfricoşate în Marea Roşie.
Că nu şi-au adus aminte nici de a loru-şi mîntuire, nici de pedeapsa Egiptenilor, nici de minunea cea mare a mării, ci toate au zburat de la dînşii de năprasnă.