[patinina34]

23 Şi a zis ca să-i piardă pe dînşii, de nu ar fi stătut Moisi cel ales al Lui întru zdrobire înaintea Lui, ca să întoarcă mînia Lui, ca să nu-i piardă pe dînşii.
Pentru că - după ce a zis Dumnezeul tuturor: „Lasă-Mă! Şi, fiindcă M-am mîniat, cu urgie îi voi zdrobi pe dînşii, şi te voi face pe tine întru neam mare” - Fericitul Moisi a zis: „De le vei lăsa lor păcatul, lasă-l! Iar de nu, şterge-mă şi pe mine din cartea întru care m-ai scris!”
24 Şi au defăimat pămîntul cel dorit, n-au crezut cuvîntului Lui
25 şi au cîrtit întru sălaşele lor, n-au ascultat glasul Domnului.
Face pomenire de altă nesupunere: pentru că, poruncindu-le Dumnezeu să intre în pămîntul făgăduit, ei se împotriveau arătat, primind în lăuntru patima fricii şi zicînd că Hanaaneii sînt mai viteji decît dînşii iar ei nu au putere din destul spre a se pune împotriva acelora. Şi acesta era semn vădit de necredinţă, pentru că era drept ca cei ce fuseseră înşişi văzători ai atîtor minuni ca acestea să se încreadă întru toate în puterea Celui ce i-a mîntuit.
26 Atunci a ridicat mîna Sa asupra lor, ca să-i surpe pe ei în pustie,
27 şi ca să surpe sămînţa lor întru neamuri şi să-i risipească pe dînşii prin ţări.
Şi a voit să pună pedeapsa potrivită asupra necredinţei lor şi să aducă pieirea asupra tuturor deodată, dar, folosind obişnuita iubire de oameni, a adus asupra lor oarecare muncă din parte.
28 Şi au jertfit lui Belfegor, şi au mîncat jertfele morţilor
29 şi L-au întărîtat pe El întru izvodirile lor,
Alunecînd iarăşi întru desfrînare şi amestecîndu-se cu muieri Moavitence, au deprins păgînătatea acelora. Iar „Belfegor” este un idol care era cinstit la aceia: Fegor se numea locul idolului, iar Baal – idolul. Şi se zice că în limba elinească acesta se numea Cronos[COLOR=#800080][3][/COLOR]. Iar „jertfe ale morţilor” numeşte pe cele ce la Elini se cheamă „turnări”, pe care obişnuiau a le aduce morţilor, dar nu ar fi greşit cineva de i-ar fi numit „morţi” şi pe cei ce se numesc „dumnezei”.
şi s-a înmulţit întru dînşii căderea.
Că iarăşi a adus asupra lor altă moarte.
30 Şi a stătut Fineas şi L-a îmblînzit, şi a încetat zdrobirea.
31 Şi s-a socotit lui întru dreptate în neam şi în neam pînă în veac.
În loc de „sfărîmare”, Simmah a zis „rană”. Şi istoria ne învaţă şi aceasta, fiindcă pe Zambri, cel ce a suferit a prea-curvi la arătare cu o oarecare Madianiteancă, Fineas[COLOR=#800080][4][/COLOR]l-a ucis cu suliţa, împreună cu muierea. Primind rîvna acestuia, Dumnezeu l-a lăudat şi a oprit pedeapsa adusă asupra celorlalţi.
32 Şi L-au mîniat pe El la apa împotrivă-grăirii, şi s-a supărat Moisi pentru dînşii,
33 că au amărît duhul lui, şi a deosebit întru buzele sale.
Pentru că, atunci cînd plîngea el pentru sora sa, au cerut cele de trebuinţă apropiindu-se la dînsul cu multă nerînduială; iar el, fiind îmbulzit de mîhnirea plînsului, şi văzînd desfrînarea lor şi fiind împresurat de mînie şi de scîrbă, nu a slujit dumnezeieştii porunci cu obişnuita bună-potrivire, ci a lovit piatra şi a scos apă amestecînd cu cuvintele oarecare îndoire. Că asta arată acest „a deosebit întru buzele sale”, în loc de: Nu fără de îndoire a rostit cuvintele. Că zice: „A zis Moisi către dînşii: Au doară din piatra aceasta voi scoate vouă apă?” Pentru aceasta, Dumnezeul tuturor nu i-a dat nici lui pămîntul făgăduit părinţilor, ci i-a poruncit să-şi primească sfîrşitul vieţii, iar făgăduinţa a împlinit-o prin Iisus Navi. Şi Ocîrmuitorul tuturor a pus asupra lui această pedeapsă, dar a făcut-o altele iconomisind. Întîi că, ştiind nebunia Iudeilor, nu a lăsat ca toată făgăduinţa să ia sfîrşit printr-însul, ca să nu-l socotească pe dînsul dumnezeu; căci cei ce făcuseră dumnezeu chipul viţelului, ce feluri de cinste nu ar fi adus celui ce fusese slujitor al atîtor minuni? Pentru aceasta Dumnezeu a şi făcut să fie tăinuit mormîntul lui. Lîngă aceasta, a voit să arate şi vremelnicia punerii de lege, dintru cele întîmplate însuşi puitorului de lege: că, dacă puitorul de lege nu a dobîndit pămîntul făgăduit, de aici era lesne a cunoaşte că nici ei nu vor dobîndi această purtare de grijă prea multă vreme.
Aşa, după ce le-a povestit pe cele din pustie, mustră nelegiuirea lor din pămîntul făgăduinţei:
34 N-au pierdut neamurile pentru care a zis Domnul lor,
35 şi s-au amestecat între neamuri, şi au deprins lucrurile lor,
36 şi au slujit celor ciopliţi ai lor şi s-au smintit.
Pentru că, pentru împărtăşirea păgînătăţii, a oprit împreunarea cu muieri de alte seminţii, împreună cu începătura ridicînd din mijloc sfîrşitul, şi pierzînd rodul împreună cu rădăcina şi mai-nainte oprind cu răul cel mai mic pe cel mai mare. Dar ei, călcînd şi întru aceasta dumnezeiasca Lege, nici neamurile cele păgîne nu le-au pierdut de tot, nici nu au fugit de împărtăşirea cu dînsele, ci au rîvnit petrecerea lor cea rea.
37 Şi au jertfit pe fiii lor şi pe fiicele lor dracilor.
38 Şi au vărsat sînge nevinovat, sîngele fiilor lor şi al fiicelor pe care i-au jertfit celor ciopliţi ai lui Hanaan, şi s-a omorît pămîntul întru sîngiuri.
39 Şi s-au spurcat întru lucrurile lor
Au lăsat în urmă vîrful păgînătăţii, căci care covîrşire a păgînătăţii lasă să se pîngărească pămîntul cu sîngiuri de fii şi de fiice şi să se aducă jertfele acestora dracilor celor mîncători de sîngiuri? Că lui Dumnezeu nu le aduceau nici pe cele legiuite, iar idolilor - şi junghierile copiilor.
şi au curvit întru izvodirile lor.
Aici, „curvie” nu numeşte numai înverşunarea, ci şi slujba idolilor. Că - de vreme ce, uniţi fiind cu Dumnezeu, au iubit slujba acelora - după cuviinţă a numit „curvie” cinstirea dracilor.

[COLOR=#800080][1][/COLOR]Ceea ce am povestit şi mai sus.

[COLOR=#800080][2][/COLOR]„Proto-tip”, „model”, cum spunem acum.

[COLOR=#800080][3][/COLOR]Kronos („timpul”), tatăl lui Zeus, unul din tartorii cei mai însemnaţi care bîntuie basmele mitologice ale Elinilor cei vechi, insuflate de satana însuşi.

[COLOR=#800080][4][/COLOR]Vezi Numerii, 25:1.