[patinina34]

TÎLCUIREA PSALMULUI 111

Aliluia.

Scrierea-deasupra numeşte laudă şi Psalmul acesta, însă celor ce voiesc le aduce învăţătură de bună-credinţă.
Fericit - bărbatul ce se teme de Domnul, întru poruncile Lui va voi foarte.
Cel ce e împodobit cu această cucernicie şi e îmbrăcat cu dumnezeiasca temere îşi mută tot sfatul lui întru împlinirea dumnezeieştilor cuvinte şi se sîrguieşte cu toată osîrdia a le împlini pe acestea. Apoi, arată şi rodul unor asemenea sămînţe:
2 Puternică pe pămînt va fi sămînţa lui;
Că, de vreme ce acest lucru părea vrednic de iubit oamenilor de atunci, Se făgăduieşte că va da darul acesta celor ce păzesc poruncile. Şi cu adevărat l-a şi dat: pentru Avraam, lui Israil; pentru David, celor dintru dînsul; iar pentru Israil, strănepoţilor, măcar de au şi fost nelegiuiţi.
neamul drepţilor se va blagoslovi.
Că cei ce se grijesc de cuvioşie şi de dreptate vor secera roadele dumnezeieştii blagoslovenii.
3 Mărire şi bogăţie - în casa lui,
Şi făgăduinţele acestea le face ca şi către cei încă nedesăvîrşiţi[COLOR=#800080][1][/COLOR], care nu le pot auzi pe cele mai desăvîrşite. Pentru că pe cei desăvîrşiţi Stăpînul Hristos îi învaţă cele împotrivnice, zicînd: „Să nu cîştigaţi aur, nici argint, nici aramă la brîiele voastre; nu traistă pe cale, nu încălţăminte, nu toiag.” Şi iarăşi: „Dacă cineva nu se va lepăda de toate averile sale, nu poate fi ucenicul Meu.” Şi: „De voieşti să fi desăvîrşit, vinde-ţi averile tale şi le dă săracilor!” Dar, legiuindu-le pe acestea, celor nedesăvîrşiţi le făgăduieşte şi le dă pe acelea: aşa, lui Solomon i-a adăugat bogăţie şi slavă; aşa, fiilor lui Israil le-a dăruit bogăţia Egiptenilor.
şi dreptatea lui rămîne în veacul veacului.
Că Dumnezeu are pomenirea neuitată şi păzeşte lauda lui de-a pururea pomenită.
4 Răsărit-a întru întuneric lumină drepţilor
„Întuneric” numeşte uneori neştiinţa, iar alteori primejdiile; încă şi „lumină” numeşte o dată cunoştinţa, iar altă dată izbăvirea de cele rele. Deci zice că le va arăta adevărul celor ce nu-l ştiu şi, întru năpădirea celor scîrbicioase, le va dărui al Său ajutor. Aşa, l-a răpit pe Iosif de la uciderea cea pîngărită a fraţilor; aşa, l-a arătat pe dînsul mai înalt decît clevetirea Egiptencei; aşa, răpindu-se Sarra, a dăruit lui Avraam ajutorul Său; aşa, l-a îngrozit pe Laban şi l-a arătat pe cel ce fugea[COLOR=#800080][2][/COLOR]mai puternic decît cel ce îl gonea. Deci şi acesta e semn al dumnezeieştii puteri: a lăsa să năpădească asupra drepţilor cele de scîrbă, pentru iscusirea lor, dar apoi a risipi norul acestora şi a le dărui curată înseninare.
Cel milostiv, şi îndurat şi drept.
Şi pe acestea le ocîrmuieşte cu dreptatea, cu milostivirea şi cu bunătatea, că se grijeşte ca un iubitor de oameni: şi, voind a încununa pe cei drepţi, sloboade luptele, dar, pentru nemăsurata bunătate, le dezleagă prea-degrab pe acestea.
5 Bun este bărbatul care se îndură şi miluieşte, tocmi-şi-va cuvintele sale cu judecată,
Iar Simmah, aşa: „Bun este cel darnic şi care miluieşte, iconomisindu-şi lucrurile sale cu judecată.” Că cel ce Îl urmează pe al Său Stăpîn caută şi grijeşte cu mînă slobodă pe cei împreună robi, îndurîndu-se ca un părtaş de aceeaşi fire şi miluindu-i ca cel ce aşteaptă răsplătire de la Stăpînul de obşte. Şi unul ca acesta nu lucrează nimic fără socoteală, ci, gîndind drept, împodobeşte şi cuvintele, şi lucrurile.
6 că în veac nu se va clăti.
Că unul ca acesta are socoteala întemeiată, nici o schimbare primind întru nelesnirile şi greutăţile vremilor.
7 Întru pomenire veşnică va fi dreptul,
Mult-vestit va fi unul ca acesta şi la toţi pomenit de-a pururea, şi va lăsa totdeauna laudă neuitată.
de auzul relelor nu se va teme.
Şi nu se va teme nici de îngroziri, nici de vestiri care ar putea să-i pricinuiască frică.
Gata este inima lui a nădăjdui spre Domnul.
Iar Simmah „iarăşi întemeiată” a tălmăcit-o pe cea gătită. Şi zice: Întemeiată şi statornică are nădejdea întru Dumnezeu, şi pentru aceasta defaimă asemenea gîlcevi.
8 Întăritu-s-a inima lui, nu se va teme, pînă ce va privi asupra vrăjmaşilor săi.
Nu numai că nu se teme de neprieteni, ci şi aşteaptă biruirea acelora pentru nădejdea spre Dumnezeu.
9 Risipit-a, dat-a săracilor; dreptatea lui rămîne în veacul veacului.
Fiecare dintru acestea le aduce învăţătură de faptă bună celor ce voiesc. Şi zice că cel ce este împodobit cu evlavia şi cu dumnezeiasca frică nu întinde aşa prost milostenia celor lipsiţi, ci face aceasta cu multă slobozenie, urmînd celor ce seamănă şi risipesc seminţele fără cruţare, pentru nădejdea spicelor. Că la fel aşteaptă şi acesta cîştigul dreptăţii.
Cornul lui se va înălţa întru mărire.
„Corn” numeşte tăria, din metafora dobitoacelor într-armate cu coarne, care cu acestea izbîndesc celor ce vin asupră-le. Deci zice că puternic şi vestit va fi cel ce are bogăţia faptei bune.
10 Păcătosul va vedea, şi se va mînia, cu dinţii săi va scrîşni, şi se va topi, pofta păcătosului va pieri.
Iar cei ce voiesc să trăiască întru răutate, văzînd strălucirea drepţilor, se vor topi de zavistie şi vor măiestri măiestrii de spurcată ucidere, dar vor greşi din sfaturile lor şi nu-şi vor dobîndi pofta, că nedreaptă este aceasta şi foarte urîtă lui Dumnezeu.


[COLOR=#800080][1][/COLOR]Următorii Legii celei Vechi, care nu aveau cunoştinţa mîntuirii.

[COLOR=#800080][2][/COLOR]Iacov