[patinina34]

TÎLCUIREA PSALMULUI 112

Aliluia.

Şi aceasta este altă laudă scrisă spre folos, care-i ridică pe oameni spre cîntarea de laudă a Făcătorului de bine.
Lăudaţi, copii, pe Domnul,
„Copii”, aici, nu îi numeşte pe cei tineri, după cum au socotit oarecari, ci pe robi, că aşa a tălmăcit şi Achila, şi Simmah, şi Teodotion. La fel zice şi Evreul Avdi, aşa încă şi Sirul. Iar pe acest „lăudaţi”, Evreull-a zis „aliluia”, încît este arătat că „aliluia” se tîlcuieşte: „Lăudaţi pe Domnul!”
lăudaţi numele Domnului!
2 Să fie numele Domnului binecuvîntat de acum şi pînă în veac!
Se cuvine – zice – ca voi, care sînteţi robi şi de la Dumnezeu aţi luat pe a fi, să lăudaţi numele Domnului, măcar de şi nu ştiţi firea Lui, că fără de început şi nebiruită are binecuvîntarea şi lauda - că „din veac şi pînă în veac” aceasta arată. Se cuvine dar ca şi noi să-I aducem lauda de mulţumire, ca unui adevărat Făcător.
3 De la răsăriturile soarelui pînă la apusuri, lăudat este numele Domnului.
Psalmul acesta a mai-nainte vestit cunoştinţa de Dumnezeu dăruită neamurilor după înomenirea Unuia Născut. Căci de demult Dumnezeul tuturor nu era lăudat nici măcar de toţi Iudeii, ci de puţinii ce trăiau cu bună-credinţă; iar după naşterea cea din Fecioară şi după mîntuitoarea Patimă, vestea propovăduitorilor adevărului „a ieşit în tot pămîntul, şi la marginile lumii - graiurile lor”, şi tot pămîntul s-a umplut de cunoaştinţa lui Dumnezeu, cît, ca o apă multă, a întrecut mările. Dumnezeul tuturor a zis aceasta şi prin alt Prooroc: „Nu este voia Mea întru voi, şi jertfă nu voi mai primi din mîinile voastre: că, de la răsăriturile soarelui pînă la apusuri, mare este numele Meu întru neamuri şi în tot locul tămîie şi jertfă curată se aduce numelui Meu întru neamuri.” Şi împreună-glăsuitoare cu acestea porunceşte şi cîntarea de laudă dumnezeiască:
4 Înalt este peste toate neamurile Domnul, peste ceruri este mărirea Lui!
Căci toate neamurile s-au învăţat că El este şi înalt, şi Dumnezeu, şi a toate Ziditor, şi lăudat de Îngerii din ceruri.
5 Cine este ca Domnul Dumnezeul nostru?
Dumnezeiasca Scripturăzice aceasta de multe ori, precum prin Fericitul Moisi: „Cine este asemenea Ţie între dumnezei, Doamne? Cine este asemenea Ţie proslăvit întru Sfinţi?” Şi Fericitul David: „Cine în nori se va face deopotrivă cu Domnul? Sau cine se va asemăna Domnului întru fiii lui Dumnezeu?” Şi iarăşi: „Că cine este Dumnezeu, afară de Domnul? Sau cine este Dumnezeu, afară de Dumnezeul nostru?” Şi prin toate acestea învaţă neasemănarea Dumnezeului tuturor şi cum că nimic din cele ce sînt nu poate a se asemăna cu firea, sau cu puterea sau cu lucrarea lui Dumnezeu.
Cel ce întru cele înalte locuieşte,
6 şi peste cele smerite priveşte, în cer şi pe pămînt;
Că Cel ce pare că petrece în ceruri priveşte peste toate şi nu lasă negrijit nimic din cele ce sînt.
7 Cel ce ridică de la pămînt pe cel scăpătat şi din gunoi înalţă pe cel sărac,
8 ca să-l aşeze pe el cu boierii, cu boierii norodului Său;
Pe acestea le-a zis şi Fericita Ana, ţesînd lauda de mulţumire lui Dumnezeu. Şi le vedem făcîndu-se totdeauna de Dumnezeul tuturor: aşa, pe Fericitul David, păstor fiind, l-a făcut împărat; aşa, pe Iosif, care căzuse în robie, l-a aşezat pe scaunul împărătesc; aşa, pe Moisi, după ce a fost cioban, l-a arătat povăţuitor al norodului şi l-a hirotonisit dumnezeu[COLOR=#800080][1][/COLOR]al lui Faraon; aşa, a învrednicit de bunătăţile dăruite lui Israil neamurile ce slujeau sărăciei păgînătăţii şi şedeau pe gunoiul păcatelor; aşa, a luat asupră-Şi firea omenească ce căzuse întru însuşi fundul morţii, şi a înălţat-o „şi a aşezat-o deasupra a toată Începătoria, şi Stăpînia şi Domnia, şi deasupra a tot numele ce se numeşte, nu numai întru veacul acesta, ci şi întru cel ce va să fie”.
9 Cel ce face a locui cea stearpă în casă, maică ce se veseleşte de feciori.
Putem vedea că acest lucru se întîmplă şi la oameni: pentru că, sterpe fiind, le-a arătat maici de copii şi pe Sarra, şi pe Revecca, şi pe Rahila, şi pe Ana, şi pe muma lui Samson, şi pe Elisaveta. Dar mai vădit şi mai adevărat putem vedea acest lucru la Biserică: pentru că, fiind aceasta stearpă şi fără copii de demult, maică a făcut-o, care se veseleşte de copii nenumăraţi, după proorocia ce zice: „Veseleşte-te, stearpo, ceea ce nu naşti! Rupe şi strigă, ceea ce nu chinuiai, că mai mulţi sînt fiii celei pustii decît ai celei ce are bărbat.”

[COLOR=#800080][1][/COLOR]Adică judecător, cum s-a tîlcuit şi în alte locuri despre „dumnezei”.