[patinina34]

TÎLCUIREA PSALMULUI 116

Aliluia.

Şi această laudă se potriveşte tuturor oamenilor, că darul Duhului porunceşte celor ce au dobîndit mîntuirea să laude pe Făcătorul de bine:
Lăudaţi pe Domnul, toate neamurile!
Pe toţi împreună îi cheamă spre dănţuire deodată. Că tuturor neamurilor a dăruit pricinile mîntuirii, nu numai Elinilor şi Romanilor, ci şi barbarilor, folosindu-i pe Sfinţiţii Apostoli ca slujitori ai facerii de bine, că a zis: „Mergînd, învăţaţi toate neamurile, botezîndu-le întru numele Tatălui, şi al Fiului şi al Sfîntului Duh, învăţîndu-le pe dînsele să păzească toate cîte am poruncit vouă.” Plecîndu-se legii acesteia, ei au străbătut tot pămîntul şi marea: şi unul i-a adus lui Hristos pe Indieni, altul pe Egipteni, iar altul pe Etiopieni. Aşa, prea-lăudatul Ioan a slobozit de păgînătatea mai-dinainte Asia; aşa, dumnezeiescul Andrei a luminat cu razele cunoştinţei de Dumnezeu Elada; aşa, prea-dumnezeiescul Filip a vădit înşelăciunea amîndorura Frigiilor; aşa, marele Petru a alergat de la Ierusalim pînă la cetatea Romei, aducînd tuturor razele adevărului; aşa, înconjurînd toată lumea, toţi au risipit negura neştiinţei şi au arătat Soarele dreptăţii. Iar Fericitul Pavel ne învaţă în scurt la cîte neamuri a adus dumnezeieştile propovăduiri, că a împlinit Evanghelia lui Hristos de la Ierusalim pînă la Iliric împrejur, că aducea lor mîntuitoarele dogme nu călătorind cale dreaptă, ci înconjurînd neamurile ce se aflau în mijloc. Şi zice aşa: „Mă sîrguiesc să bine-vestesc nu acolo unde a fost numit Hristos, ca să nu zidesc pe temelie străină, ci precum este scris: «Cărora nu li s-a vestit pentru Dînsul, aceia Îl vor vedea, şi cei ce nu au auzit Îl vor înţelege.»” Iar mai pe urmă a călcat şi Italia, şi a ajuns în Ispania, şi a adus folosul la ostroavele cele din mare. Că, trimiţîndu-le scrisoare Romanilor, a zis: „Mergînd la Ispania, nădăjduiesc să trec pe la voi şi să fiu petrecut acolo de voi, după ce mai întîi mă voi sătura de voi în parte.” Şi, scriindu-i minunatului Tit, zice: „Pentru aceasta te-am lăsat pe tine în Crit[COLOR=#800080][1][/COLOR], ca să aşezi preoţi prin cetăţi, după cum ţi-am rînduit.” Deci după cuviinţă porunceşte proorocescul cuvînt tuturor neamurilor să aducă lauda lui Dumnezeu, fiindcă toate au dobîndit mîntuirea.
Lăudaţi pe Dînsul, toate noroadele!
Iudeii, care se învăţaseră a-L cinsti pe Dumnezeu, de demult se risipiseră prin toată lumea. Deci - de vreme ce nu locuiau numai în Palestina, nici nu petreceau întru un singur norod, rînduiţi şi supuşi sub un singur împărat, ci erau împrăştiaţi întru toate neamurile şi se supuneau stăpînitorilor acelora, dar petreceau de sine-şi, osebiţi, supunîndu-se poruncii Legii - după cuviinţă îi numeşte nu „norod”, ci „noroade”, că prea-mulţi au primit dumnezeiasca propovăduire şi dintru aceştia. Că în Ierusalim trei mii, şi cinci mii s-au vînat deodată de pescari, iar după acestea s-au făcut încă multe zeci de mii, după cum a zis dumnezeiescul Iacov. Încă şi în Siria, şi în Chilichia, şi în Licaonia, şi în Pisidia, şi în Asia, şi în Pamfilia şi întru toate celelalte neamuri, mai întîi Iudeilor le aduceau Apostolii dumnezeieştile propovăduiri. Şi unii credeau şi dobîndeau adevărul, iar alţii grăiau-împotrivă învăţăturilor acestora aducătoare de folos. Deci după cuviinţă proorocescul cuvînt porunceşte şi acestora a lăuda pe Făcătorul de bine, că pe aceştia îi numeşte „noroade”.
2 Că s-a întărit mila Lui peste noi,
Că a săvîrşit mîntuirea noastră doar din milă. Aşa a zis şi Fericitul Pavel: „Iar cînd s-au arătat bunătatea şi iubirea de oameni a Mîntuitorului nostru Dumnezeu, nu pentru dreptăţile noastre pe care le-am făcut, ci după multă mila Sa ne-a mîntuit pe noi prin baia naşterii de a doua oară şi a înnoirii Duhului Sfînt, pe Care L-a vărsat peste noi bogat.” Şi iarăşi: „Cu darul sînteţi mîntuiţi prin credinţă, şi aceasta nu dintru noi: al lui Dumnezeu este darul.” Şi aiurea: „Vrednic de credinţă şi de toată primirea este cuvîntul că Hristos Iisus a venit în lume să mîntuiască pe păcătoşi, dintru care cel dintîi sînt eu, şi pentru aceea m-am miluit.” Şi: „A întărit Dumnezeu a Sa dragoste către noi, că, încă păcătoşi fiind, Hristos a murit pentru noi.” Deci după cuviinţă proorocescul cuvînt a zis că „S-a întărit mila Lui peste noi.”
şi adevărul Domnului rămîne în veac.
Că a dat mîntuirea pe care a făgăduit-o prin Sfinţii Prooroci. Aceasta a zis şi Fericitul Pavel, începînd epistola către Romani: „Pavel, robul lui Iisus Hristos, chemat apostol, hotărît spre buna-vestire a lui Dumnezeu, pe care a mai-nainte vestit-o prin Proorocii Lui întru Sfintele Scripturi.” Şi iarăşi: „Iar eu zic că Hristos Iisus S-a făcut slujitor al tăierii împrejur pentru adevărul lui Dumnezeu, ca să adevereze şi să întărească făgăduinţele părinţilor, iar neamurile să proslăvească pe Dumnezeu pentru milă.” Deci - de vreme ce Dumnezeul tuturor a împlinit făgăduinţele, şi a dat mîntuirea făgăduită şi a deschis tuturor izvoarele milei - şi noi, cei din Iudeea ce ne-am apropiat la Hristos, şi voi, cei ce din neamuri aţi crezut, să-I răsplătim Făcătorului de bine amestecînd cîntare de laudă împreună-glăsuitoare!


[COLOR=#800080][1][/COLOR]Creta