[patinina34]

13 Împins fiind, m-am povîrnit să cad, şi Domnul m-a sprijinit.
Acestea se potrivesc şi acelora, şi acestora: că şi aceia ar fi pătimit pieirea cea desăvîrşită, de nu ar fi dobîndit dumnezeiescul dar, şi aceştia ar fi căzut întru păgînătate, de nu i-ar fi proptit pe ei dumnezeiasca faptă bună.
14 Tăria mea şi lauda mea este Domnul, şi S-a făcut mie spre mîntuire.
Deci pe Dînsul Îl avem şi putere, şi biruinţă, şi izvor al cîntării de laudă: că, de la Dînsul dobîndind bunătăţile, Îi aducem lauda cu inimă bună.
15 Glas de bucurie şi de mîntuire - în corturile drepţilor:
Că, izbăvindu-se după biruinţă de lipsurile mai dinainte, erau întru veselie şi întru bună-cuvîntare, lăudîndu-L pe Dumnezeu.
Dreapta Domnului a făcut putere,
16 dreapta Domnului m-a înălţat,
„Dreaptă” - după cum de multe ori am zis – numeşte lucrarea cea bună. Şi, bine făcînd, ei nu scriu biruinţa asupra loru-şi, nici nu se bizuiesc la a loru-şi sîrguinţă şi putere, ci strigă că au dobîndit-o pe aceasta de la dumnezeiescul dar.
dreapta Domnului a făcut putere!
17 Nu voi muri, ci voi fi viu şi voi povesti lucrurile Domnului.
Deci: După ce am dobîndit ajutorul cel de sus şi m-am făcut mai înalt decît moartea, îi voi învăţa dumnezeieştile faceri de bine şi pe cei ce nu le ştiu, iar celor ce le ştiu le voi aduce aminte, şi cu pomenirea acestora voi aprinde dragostea către Dînsul.
18 Certîndu-mă, m-a certat Domnul, dar morţii nu m-a dat.
A slobozit să năpădească asupra mea cele scîrbicioase, părinteşte certîndu-mă, dar a risipit norul cel întristător al acestora şi cu totul m-a slobozit de vătămarea lor.
19 Deschideţi mie porţile dreptăţii, şi, intrînd într-însele, mă voi mărturisi Domnului!
„Porţi ale dreptăţii” nu numeşte porţile Bisericii, ci feluritele chipuri ale faptei bune, că prin acelea este cu putinţă a lăuda pe Dumnezeul tuturor după vrednicie. Şi, prin cele adăugate, a arătat acest lucru mai descoperit, dînd răspuns şi zicînd:
20 Aceasta este poarta Domnului, drepţii vor intra într-însa.
Aşa i-a zis Domnul şi tînărului care ceruse să înveţe calea vieţii veşnice: „Poruncile le şti? Să nu curveşti, să nu furi, cinsteşte pe tatăl tău şi pe muma ta, să iubeşti pe vecinul tău ca pe sine-ţi!” În acest chip şi Stăpînul S-a numit pe Sine-Şi „uşă”, ca un povăţuitor şi dascăl al faptei bune, că zice: „Eu sînt uşa oilor, dacă cineva va intra prin Mine, intra-va, şi va ieşi şi păşune va afla.” Aceasta a zis proorocescul cuvînt şi aici: „Aceasta este poarta Domnului, drepţii vor intra într-însa.”
21 Mărturisi-mă-voi Ţie, că m-ai auzit şi Te-ai făcut mie spre mîntuire.
Deci: Te laud pe Tine, Cel ce ai primit rugăciunea mea şi mi-ai dat mîntuire.
22 Piatra pe care nu au socotit-o ziditorii, aceasta s-a făcut în capul unghiului.
Iudeii nu pot alătura acest stih la altcineva decît la Hristos, măcar de s-ar neruşina de nenumărate ori! Că, deşi peste seminţiile despărţite de demult a domnit Zorobabel, stăpînirea lui nu a ţinut multă vreme. Iar Stăpînul Hristos a împreunat cei doi pereţi care stăteau departe unul de altul - zic adică pe aceia care au crezut şi din Iudei, şi din neamuri, pe cei ce slujeau păgînătăţii şi pe cei ce trăgeau jugul Legii– adunîndu-le pe cele despărţite întru una, pe care le-a înjugat şi a încheiat dintru amîndouă o singură Biserică, asemănîndu-Se unui unghi care leagă împreună doi pereţi. Deci aceasta e „piatra” pe care, ziditori fiind de demult fariseii şi saducheii, au lepădat-o şi au răstignit-o preoţii şi cărturarii, dar ea s-a făcut „în capul unghiului”, ori, după Simmah: „din colţul unghiului”. Dumnezeu a mai-nainte vestit pentru „piatra” aceasta încă şi prin Isaia Proorocul: „Iată, pun în Sion piatră aleasă, de mult preţ, din marginea unghiului, cinstită întru temeliile lui, şi tot cel ce crede întru dînsa nu se va ruşina.” Aceasta a zis şi Fericitul Pavel: „... zidindu-vă pe temelia Apostolilor şi a Proorocilor, fiind piatră din colţul unghiului Însuşi Iisus Hristos.” Şi Fericitul Daniil a văzut „piatra” aceasta tăindu-se fără de mîini, învăţîndu-se naşterea cea neîmpărtăşită de nuntă a Fecioarei; şi a văzut-o pe aceasta zdrobind chipul, adică deşertăciunea vieţii, şi munte mare făcîndu-se şi acoperind toată lumea.[COLOR=#800080][2][/COLOR]

[COLOR=#800080][1][/COLOR]cu exagerare

[COLOR=#800080][2][/COLOR]Iată tîlcuirea visului lui Nabucodonosor: „O, împărate! Tu priveai şi, iată, un chip! Acest chip era peste măsură de mare, şi strălucirea lui neobişnuită stătea înaintea ta şi înfăţişarea lui era grozavă. Acest chip avea capul de aur curat, pieptul şi braţele de argint, pîntecele şi coapsele de aramă, pulpele de fier, iar picioarele o parte de fier şi o parte de lut. Tu priveai şi, iată, o piatră desprinsă nu de mînă a lovit chipul peste picioarele de fier şi de lut şi le-a sfărîmat. Atunci au fost sfărîmate în acelaşi timp fierul, lutul, arama, argintul şi aurul, şi au ajuns ca pleava de pe arie vara, şi vîntul le-a luat cu sine fără ca să se găsească locul lor; iar piatra care a lovit chipul a crescut munte mare şi a umplut tot pămîntul.
Iată visul, iar tîlcuirea lui o vom spune înaintea împăratului. Tu, împărate al împăraţilor - căruia Dumnezeul cerului i-a dat împărăţia, puterea, tăria şi mărirea, şi în mîinile căruia a dat pe fiii oamenilor în orice ţinut ar locui, precum şi fiarele cîmpului şi păsările cerului, şi i-a dat stăpînire peste toate - tu eşti capul de aur. Şi după tine se va ridica o altă împărăţie mai mică decît a ta, apoi o a treia împărăţie, de aramă, care va stăpîni peste tot pămîntul. Şi o a patra împărăţie va fi tare ca fierul şi, după cum fierul sfărîmă şi zdrobeşte totul, aşa şi ea va sfărîma şi va preface totul în pulbere ca fierul care face totul bucăţi. Iar picioarele pe care le-ai văzut şi degetele, unele de lut de olar şi altele de fier, înseamnă că va fi o împărăţie împărţită, după cum tu ai văzut fier amestecat cu lut. Şi degetele picioarelor, unele de fier şi altele de lut, înseamnă că împărăţia va fi parte tare, parte şubredă. Şi, după cum ai văzut fierul amestecat cu lutul, aşa se vor amesteca prin înrudiri, dar nu vor avea legătură temeinică între ele, după cum fierul nu se poate amesteca la un loc cu lutul. Iar în vremea acestor împăraţi, Dumnezeul cerului va ridica o împărăţie veşnică, ce nu va fi nimicită niciodată şi care nu va fi trecută la alt popor. Ea va sfărîma şi va nimici toate aceste împărăţii şi singură ea va rămîne în veci, după cum tu ai văzut că o piatră a fost desprinsă din munte, nu de mînă, şi a zdrobit fierul, arama, lutul, argintul şi aurul. Marele Dumnezeu a dat de ştire împăratului ceea ce va fi în viitor, visul este adevărat şi tîlcuirea lui neîndoielnică.
Atunci, împăratul Nabucodonosor a căzut cu faţa la pămînt, şi s-a închinat înaintea lui Daniel şi a dat poruncă să-i aducă jertfe şi tămîieri. Răspuns-a împăratul către Daniel, şi a zis: Cu adevărat că Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor şi Stăpînul împăraţilor, descoperitorul tainelor, căci tu ai putut să descoperi această taină" (Daniil 2:31,47).
Şi proorocia s-a împlinit întocmai, fiindcă după împărăţia a toată lumea a Babilonienilor a urmat aceea a Asirienilor, apoi a Machidonienilor şi, în sfîrşit, aceea a Romanilor, cea mai tare, după care toate au fost biruite de împărăţia duhovnicească a Dumnezeului şi Mîntuitorului nostru Iisus Hristos, adică de Biserica Lui cea veşnică.