[patinina34]

26 Bine este cuvîntat Cel ce vine întru numele Domnului!
Şi pruncii l-au adus Stăpînului glasul acesta, spre mustrarea celor ce se apucau să înveţe pe alţii dumnezeieştile cuvinte, dar nu voiau a cunoaşte înţelesul lor cel adevărat. Că, numindu-L „samaritean” pe Stăpînul cărturarii şi fariseii, pruncii Îl mărturiseau că este Însuşi Cel binecuvîntat. De asemenea, încă şi „osana” se află întru proorocia aceasta, căci pe acel „mîntuieşte” l-am aflat pus la Evreu„osana”. Şi, de aici, şi Fericitul Ioan Botezătorul, povăţuindu-i pe ai săi ucenici către adevăr, întreba prin aceia pe Domnul: „Tu eşti Cel ce vine, ori să aşteptăm pe altul?” Şi, Domn fiind, întru numele Domnului a venit, cum a zis şi către Iudei: „Eu am venit întru numele Tatălui Meu, şi nu M-aţi primit; altul va veni întru numele său, şi pe acela[COLOR=#800080][1][/COLOR]îl veţi primi.” Şi, binecuvîntat fiind, este Fiu al Celui binecuvîntat, după cum Îl întreba şi arhiereul: „Tu eşti Fiul Celui binecuvîntat?”
V-am binecuvîntat pe voi din casa Domnului.
Cei ce au biruit zic îndrăgitorilor Săi acestea: Aducem vouă blagoslovenia „pietrei” acesteia, care s-a făcut casă a Dumnezeu-Cuvîntului celui dintru dînsa. Că zice: „Cuvîntul trup S-a făcut şi S-a sălăşluit întru noi.” Şi Domnul a zis către Iudei: „Stricaţi voi biserica aceasta, şi Eu în trei zile o voi zidi pe dînsa.”[COLOR=#800080][2][/COLOR]
27 Dumnezeu este Domnul, şi S-a arătat nouă.
Aici, a bogoslovit[COLOR=#800080][3][/COLOR]arătat pe Stăpînul Hristos: că - pe Cel numit mai sus „piatră”, şi după aceea „Binecuvîntat” şi cum că „vine întru numele Domnului” - L-a numit şi „Domn” şi „Dumnezeu” care S-a arătat şi a dăruit mîntuire celor ce au crezut întru Dînsul.
Tocmiţi sărbătoare întru cele dese, pînă la cornurile altarului!
Deci adunaţi-vă toţi şi săvîrşiţi praznic prea-mare, prăznuind a voastră mîntuire, încît mulţimea, strîmtorîndu-se, să ajungă pînă la altar. Pentru că a pus această zicere: „întru cele dese”, în loc de: „fiind îndesiţi şi strîmtorîndu-se cu mulţimea”.
28 Dumnezeul meu eşti Tu, şi mă voi mărturisi Ţie; Dumnezeul meu eşti Tu, şi Te voi înălţa.
Pe Tine Te ştiu Dumnezeu, pe Tine Te ştiu Stăpîn, pe Tine, Făcătorul meu de bine, Te voi lăuda în toată viaţa mea.
Mărturisi-mă-voi Ţie, că m-ai auzit şi Te-ai făcut mie spre mîntuire.
29 Mărturisiţi-vă Domnului, că este bun, că în veac este mila Lui!
Mai întîi pe sine-şi pornindu-se, ca pe nişte cu adevărat mai întîi-rînduiţi spre slavoslovie decît alţii, le poruncesc apoi şi celorlalţi să-L laude pe Stăpînul cel bun, ca pe Cel ce cu adevărat dăruieşte izvoarele milei cu îndestulare tuturor. Însă ni se cuvine a şti că şi celor ce erau înconjuraţi de neamurile acelea li se potrivea să ştie pe Cel ce avea să odrăslească dintru dînşii după trup şi să dăruiască tuturor mîntuirea, că aşa s-ar fi făcut mai cutezători împotriva celor ce veneau asupră-le, mîngîindu-se cu credinţa blagosloveniei ascunse întru dînşii.

[COLOR=#800080][1][/COLOR]Adică pe Antihristul, pe care în aceste zile cele mai de pe urmă, Creştinii, Iudeii şi păgînii, înfrăţiţi întru „pacea” şi „armonia” aşa-numitului „Ecumenism”, l-au şi primit întru inimile lor.

[COLOR=#800080][2][/COLOR]E vorba de trupul Mîntuitorului şi de de Învierea Lui.

[COLOR=#800080][3][/COLOR]a teologhisit