[patinina34]

14 În calea mărturiilor Tale m-am desfătat ca întru toată bogăţia.
Ostenitoare este calea faptei bune, dar prea-poftită celor desăvîrşiţi; pentru aceasta a şi zis Stăpînul Hristos: „Luaţi jugul Meu asupra voastră, că jugul Meu este bun şi sarcina Mea uşoară.” Aceasta a zis şi proorocescul cuvînt: Avuţia mărturiilor Tale îmi este mai veselitoare decît toată bogăţia. Iar acest „întru toată bogăţia” nu este adăugat aşa prost, ci arată bogăţia de tot felul, căci multe sînt felurile bogăţiei: că unul se numeşte bogat avînd aur, iar altul argint, iar altul prea-mult pămînt, o parte răsădit, iar alta semănat; iar altul - dobitoace. Ci, cuprinzîndu-le pe toate acestea şi alăturîndu-le cu dumnezeieştile mărturii, Proorocul a zis că lui îi sînt vrednice de iubit dumnezeieştile mărturii, precum iubitorilor de bogăţie toate felurile bogăţiei.
15 Întru poruncile Tale mă voi deprinde şi voi cunoaşte toate căile Tale.
Pentru aceasta – zice – voi creşte necurmat cugetarea dumnezeieştilor Tale cuvinte şi voi face călătoria mea întru căile Tale.
16 Întru îndreptările Tale voi cugeta, nu voi uita cuvintele Tale.
Voi păzi neuitată pomenirea cuvintelor Tale întru sine-mi.
17 Răsplăteşte robului Tău,
Nu oricine e vrednic să rostească cuvîntul acesta, că nimeni nu îl ridică spre răsplătire pe judecător avînd întru sine-şi rea conştiinţă, ci doar cel ce are gînduri curate grăieşte cuvîntul acesta cu îndrăzneală.
viază-mă, şi voi păzi cuvintele Tale!
Că, dobîndind ajutorul Tău, voi scăpa de moartea păcatului şi voi culege viaţa dintru cuvintele Tale.
18 Descoperă ochii mei, şi voi privi minunile din legea Ta!
Nu toţi cei ce citesc dumnezeieştile cuvinte înţeleg minunile acestora, ci doar aceia care dobîndesc strălucirea de sus, lucru pe care l-a zis şi Fericitul Pavel: „Iar cînd te vei întoarce către Domnul, se va lua de prin prejurul minţii acoperămîntul. Domnul duh este.” El însă, strălucindu-se cu dumnezeiască lumină, striga după cuviinţă: „Iar noi toţi, privind ca întru o oglindă, cu faţa descoperită, mărirea Domnului, ne prefacem în acelaşi chip din slavă în slavă, ca din Duhul Domnului.” Şi ni se cuvine nouă a-L ruga pe Stăpînul ca, luînd acoperămîntul minţilor noastre, să ne arate puterea dumnezeieştilor cuvinte.
19 Nemernic sînt eu pe pămînt, să nu ascunzi de la mine poruncile Tale!
Pe pămînt, noi nu locuim, ci nemernicim, că, puţină vreme vieţuind, ne mutăm către altă viaţă. Şi nu toţi voiesc să ştie acest lucru, ci unii se fălesc pentru bunătăţile vieţii acesteia ca şi cum ar fi statornice, iar cel pedepsit întru cele dumnezeieşti ştie vremelnicia vieţii. Deci pentru aceea se şi numeşte „nemernic” pe sine-şi şi se roagă să cunoască dumnezeieştile porunci.
20 Dorit-a sufletul meu să poftească judecăţile Tale în toată vremea.
Mulţi doresc dumnezeieştile judecăţi şi voiesc Împărăţia cerurilor, dar nu de-a pururea - că acum se mulţumesc cu cele dumnezeieşti, iar mai tîrziu urmează după patimile trupului - dar Proorocul vrea să aibă dorul acesta totdeauna.
21 Certat-ai pe cei mîndri,
Cei ce defaimă dumnezeieştile legi cad în boala trufiei şi primesc pedeapsa de la Dreptul Judecător. Şi această boală a pătimit-o Avesalom, aceasta Saul, aceasta Faraon, şi Senaherim, şi Nabucodonosor şi alţii nenumăraţi. Ştiind aceasta, Proorocul a adăugat, ca un adevărat Prooroc:
blestemaţi sînt cei ce se abat de la poruncile Tale.
Şi Legeaaduce blestemul acesta călcătorilor de Lege, că zice: „Blestemat este tot cel ce nu rămîne întru acelea care zac în Cartea Legii, ca să le facă pe ele.”
22 Ia de la mine ocara şi defăimarea, că mărturiile Tale am căutat!
Nabal[COLOR=#800080][1][/COLOR]l-a ocărît pe Proorocul, numindu-l „rob fugar”; l-au ocărît pe dînsul şi Gatenii. Deci, durîndu-l pentru acestea, se roagă să i se şteargă ocările, căci a căutat dumnezeieştile mărturii. Deci graiurile acestea de faţă nu se potrivesc ocărilor grăite de Semei, că acelea s-au făcut după păcat, iar ale lui Nabal şi ale celorlalţi mai înainte de păcat.
23 Pentru că au şezut boierii şi asupra mea cleveteau,
Şi Saul, şi Avenir, şi Ahitofel şi Avesalom ocăra pe David.
iar robul Tău se învăţa întru îndreptările Tale.
Iar eu, mărturisind a Ta stăpînie, întru cugetare aveam îndreptările Tale.
24 Că mărturiile Tale sînt cugetarea mea, şi îndreptările Tale - sfaturile mele.
Că, lepădînd toată învăţătura omenească, urmez poruncilor Tale.
25 Lipitu-s-a de pămînt sufletul meu,
Prin acestea a arătat covîrşirea smereniei, că aşa a zis şi în Psalmul 35: „S-a smerit în ţărînă sufletul nostru, lipitu-s-a de pămînt pîntecele nostru.”
viază-mă după cuvîntul Tău!
Nu cere viaţa aşa nehotărît, ci viaţa cea după Lege.

[COLOR=#800080][1][/COLOR]Nabal era un gospodar bogat, căruia David i-a cerut merinde în timpul primei sale pribegii. În loc de ajutor, hapsînul acela i-a trimis ocări, şi David l-ar fi ucis pe el şi toată casa lui, dacă soţia aceluia, Avigail, nu i-ar fi ieşit în drum, cerîndu-i iertare şi oprindu-l de la vărsare de sînge. De altfel, după moartea grabnică a lui Nabal, David avea să o ia de soţie pe acea femeie înţeleaptă (vezi Cartea întîi a Împăraţilor, capitolul 25).