[patinina34]

42 Şi voi răspunde cuvînt celor ce mă ocărăsc,
O Stăpîne! – dă-mi mîntuirea pe care ai făgăduit-o întru sfinţitele Tale cuvinte, ca să le vorbesc şi să le răspund cu îndrăzneală celor ce mă batjocoresc. Că cel ce este întru primejdii suferă ocările tăcînd, iar cel ce vieţuieşte viaţă dulce şi veselitoare mustră pe cei ce rău îl ocărăsc.
că am nădăjduit spre cuvintele Tale.
Că sînt spînzurat de făgăduinţă şi întru nădejdea aceasta călătoresc.
43 Şi să nu iei din gura mea cuvîntul adevărului pînă în sfîrşit, că întru judecăţile Tale am nădăjduit!
Proorocul ne învaţă să iubim adevărul şi să-l cerem de la Dumnezeul tuturor cu multă osîrdie.
44 Şi voi păzi legea Ta pururea, în veac şi în veacul veacului!
Că aşa de sîrguitor voi fi către paza legilor Tale. Iar prin acest „în veac şi în veacul veacului” a arătat viaţa ce va să fie, întru care se va da tuturor paza dumnezeieştilor legi curată şi lămurită.
45 Şi umblam întru lărgime, că poruncile Tale am căutat.
46 Şi grăiam întru mărturiile Tale înaintea împăraţilor, şi nu mă ruşinam.
Călătorind – zice – cu multă lesnire şi vieţuind după poruncile Tale, nu m-am temut nici de împărăteasca silnicie, ci vorbeam cu dînşii cu îndrăzneală multă, pentru că viaţa după Legeeste ziditoare a îndrăznelii. Şi martor al acestui lucru este marele David, că mai-nainte de păcat vorbea cu Saul cu multă îndrăzneală, iar după păcat fugea şi de fiul ucigător de tată şi umbla plecîndu-se la pămînt şi acoperindu-şi capul. Şi marele Ilie, bizuindu-se dreptăţii, a mustrat păgînătatea lui Ahav. Tot aşa, dumnezeiescul Daniil îi zicea lui Nabucodonosor: „Şi acum, împărate, sfatul meu să-ţi placă ţie şi să speli fărădelegile şi păcatele tale cu milosteniile şi cu îndurările către săraci.” Aşa vorbea dumnezeiescul Pavel către Agrippa, şi către Fest şi către Felix. Aşa i-au defăimat pe păgînii împăraţi bunii-biruitori Mucenici.
47 Şi cugetam la poruncile Tale, pe care le-am iubit foarte.
48 Am ridicat mîinile mele către poruncile Tale, pe care le-am iubit,
Că „nu întru cuvînt este Împărăţia lui Dumnezeu, ci întru putere", şi „cel ce a împlinit şi a învăţat Legea mare se va chema întru Împărăţia cerurilor”. Pentru aceasta, şi dumnezeiescul Prooroc a pus lucrarea înaintea cugetării, că - după ce a zis: „Cugetam întru poruncile Tale, pe care le-am iubit foarte”, arătînd dorul cel fierbinte - a adăugat: „şi am ridicat mîinile mele la poruncile Tale, pe care le-am iubit.” Că - zice - acelea pe care le învăţam prin dumnezeieştile cuvinte, le şi făceam prin lucruri. Că „nu auzitorii Legiisînt drepţi înaintea lui Dumnezeu - zice dumnezeiescul Apostol – ci împlinitorii Legiise vor îndrepta”.
şi mă îndeletniceam întru îndreptările Tale.
Pentru că necurmat cugetam la acestea.
49 Pomeneşte cuvintele Tale către robul Tău, întru care mi-ai dat nădejde.
Legiuind, Dumnezeu a făgăduit a Sa milostivire celor ce Îi păzesc Legea, iar pe călcătorii de Legei-a îngrozit cu pedeapsă. Deci se roagă să-Şi aducă aminte Dumnezeu de făgăduinţele Sale, că zice: Întru acelea m-ai învăţat să nădăjduiesc. Şi, arătînd trebuinţa nădejdii, a adăugat:
50 Aceasta m-a mîngîiat întru smerenia mea, căci cuvîntul Tău m-a viat.
Că această mîngîiere am avut întru primejdii şi, ţinîndu-mă de ea, am înotat pe deasupra valurilor.
51 Cei mîndri nelegiuiau foarte, iar eu de la legea Ta nu m-am abătut.
„Mîndri” numeşte pe Saul, pe Avesalom, pe împăratul Amonitenilor, cel ce a făcut lucrurile acelea nelegiuite celor trimişi de David spre mîngîiere[COLOR=#800080][1][/COLOR]. Ci aceia – zice – au îmbrăţişat viaţă nelegiuită, iar eu am urmat cuvintelor Tale. Însă acestea ar fi putut să le zică şi bunii-biruitori Mucenici, care au pătimit muncile acelea grele şi cumplite de la aceiaşi cruzi şi păgîni tirani.
52 Adusu-mi-am aminte de judecăţile Tale cele din veac, Doamne, şi m-am mîngîiat.
Că am luat în minte cele pentru Avel, cele pentru Avraam, cele pentru Isaac, cele pentru Iacov, cele pentru Iosif, cele pentru Iov, cele pentru Moisi, cum au fost lăsaţi a cădea în multe feluri de ispite, şi mai pe urmă i-ai arătat străluciţi şi vestiţi. Şi de aici am cîştigat destulă mîngîiere.
53 Mîhnire m-a cuprins despre cei păcătoşi care părăsesc legea Ta.
Rău pătimind, eu mă mîngîiam cu pomenirea judecăţilor Tale, dar mă mîhneam şi mă scîrbeam văzînd pe mulţi călcînd legile Tale fără de frică.

[COLOR=#800080][1][/COLOR]David trimisese oameni la împăratul Hanun al Amoniţilor ca să-l mîngîie de moartea tatălui său, Nahaş. Iar acela, ispitit să creadă că trimişii sînt iscoade, i-a batjocorit cumplit, după cum citim în Cartea a doua a Împăraţilor 10 „Atunci a luat Hanun pe slugile lui David, şi a ras fiecăruia jumătate de barbă, şi le-a tăiat hainele pe jumătate, pînă la şolduri, şi apoi le-a dat drumul.”