[patinina34]

nu aduci asupră mînie în toate zilele, ci suferi cu îndelungă-răbdare pe cei ce bîntuiesc nunţile străine[COLOR=#800080][1][/COLOR], şi pe cei ce se pîngăresc cu nedreptate în sînge nevinovat, şi pe alţii care jefuiesc cele ce nu se cuvin, şi pe cei ce-şi întinează limba lor cu hule şi pe alţii care îndrăznesc alte lucruri din cele fără de lege. Deci, folosind atîta iubire de oameni, învredniceşte-mă şi pe mine de aceasta - Stăpîne! – dăruindu-mi cunoştinţa îndreptărilor Tale.
65 Bunătate ai făcut cu robul Tău, Doamne, după cuvîntul Tău.
Am făcut cercarea bunătăţii Tale, pentru aceea Te rog să o dobîndesc iarăşi pe aceasta şi cer să vieţuiesc după legile Tale.
66 Învaţă-mă bunătatea, şi certarea şi cunoştinţa, că poruncile Tale am crezut!
A ştiut Proorocul trebuinţa certării şi cum că din iubire de oameni o aduce Stăpînul pe aceasta asupra oamenilor. De aceea se roagă să se împărtăşească de dînsa, că Dumnezeu aduce certarea din bunătate, iar certarea lucrează cunoştinţa. Aşa se roagă şi Proorocul Ieremia: „Ceartă-ne pe noi, Doamne, însă întru judecată, iar nu întru mînie, ca să nu ne faci pe noi împuţinaţi!” Tot aşa, şi bolnavul care doreşte sănătatea caută tăiere de fier şi unelte arzătoare. Apoi, ne învaţă de unde a cunoscut folosul certării:
67 Mai-nainte de a mă smeri, eu am greşit, pentru aceasta cuvîntul Tău am păzit.
Eu însumi – zice – mi-am pricinuit certarea. Hotărîrea pedepsei este slobodă de nedreptate: păcatului i-a urmat certarea, iar certării - păzirea legilor. M-am îmbolnăvit, m-am tăiat, m-am însănătoşit.
68 Bun eşti Tu, Doamne,
Căci cu adevărat eşti bun şi iubitor de oameni.
şi întru bunătatea Ta învaţă-mă îndreptările Tale!
Pentru aceasta cutezîndu-mă, cer de la Tine să primesc cunoştinţa îndreptărilor Tale.
69 Înmulţitu-s-a asupra mea nedreptatea mîndrilor, iar eu cu toată inima mea voi cerca poruncile Tale.
Că cei trufaşi măiestresc asupra mea tot felul de vrăjmăşie, dar nu mă zădărăsc către nelegiuirea lor, îndreptîndu-mă de către poruncile Tale.
70 Închegatu-s-a ca laptele inima lor, iar eu legea Ta am cugetat-o.
Stihul acesta se aseamănă cu graiul cel proorocesc: „Îngrăşatu-s-a inima norodului acestuia, şi cu urechile lor greu au auzit şi cu ochii lor au mijit.” Se aseamănă încă şi celor zise în Ieşire pentru Faraon: „Şi s-a învîrtoşat inima lui Faraon.” Deci zice: Aceia au avut inima vîrtoasă - înşişi făcînd moliciunea ei vîrtoasă, şi îngroşînd-o şi închegînd-o ca laptele - iar eu m-am topit de cugetarea Legii Tale.
71 Bine este mie că m-ai smerit, ca să mă învăţ îndreptările Tale.
Proorocul mulţumeşte doctoriilor celor mai usturătoare ale Doctorului, după ce a cunoscut de aici sănătatea.
72 Bună este mie legea gurii Tale, mai mult decît mii de aur şi de argint.
Că, deşi m-am izgonit din împărăţie de către copilul meu, prin certarea Ta iarăşi am dobîndit LegeaTa, pe care o am mai scumpă decît toată bogăţia.
73 Mîinile Tale m-au făcut şi m-au zidit, înţelepţeşte-mă, şi mă voi învăţa poruncile Tale!
Aduce aminte Făcătorului de dragostea ce o poartă firii omeneşti: căci, după ce le-a făcut pe toate cu cuvîntul, El Însuşi a zidit firea oamenilor, nu folosind „mîinile”, că este fără de trup, ci arătînd împrejurul făpturii acesteia cea mai multă dragoste. Deci Proorocul Îl roagă pe Ziditorul să dăruiască făpturii Sale pricepere.
74 Cei ce se tem de Tine mă vor vedea şi se vor veseli că întru cuvintele Tale am nădăjduit.
Zice: Pentru că am nădăjduit întru Tine şi am aflat sfîrşit potrivit nădejdii, mă voi face pricină de veselie celor bine-credincioşi.
75 Cunoscut-am, Doamne, că drepte sînt judecăţile Tale şi întru adevăr m-ai smerit.
Acestea le zice arătînd cu covîrşire a sa bună-cunoştinţă şi mulţumire. Ştiu – zice – cu de-amănuntul că bine şi cu dreptate m-ai osîndit şi m-ai înfăşurat cu felurite primejdii.
76 Facă-se dar mila Ta, Doamne, ca să mă mîngîie,
Însă de aici încolo este vremea iubirii de oameni şi a mîngîierii.
după cuvîntul Tău către robul Tău.
Că, celor ce se pocăiesc, le-ai făgăduit milostivirea Ta. Aceasta a zis şi prin Isaia: „Cînd te vei întoarce şi vei suspina, atunci te vei mîntui.” Şi prin Ieremia strigă: „Întoarceţi-vă către Mine, şi Mă voi întoarce către voi!”
77 Să-mi vie mie îndurările Tale, şi voi fi viu, că legea Ta cugetarea mea este!
Fiind lipsit de dumnezeiasca milostivire, se socoteşte mort pe sine, pentru care se roagă să învieze a doua oară prin dumnezeiasca iubire de oameni.
78 Să se ruşineze cei mîndri, că pe nedrept au făcut fărădelegi asupra mea, iar eu mă voi învăţa întru poruncile Tale.
Nu-i blestemă pe vrăjmaşi, ci se roagă pentru ei, fiindcă ruşinea lucrează mîntuire. Deci se roagă ca şi aceia să dobîndească vindecarea pe care a dobîndit-o el.
79 Să mă întoarcă pe mine cei ce se tem de Tine şi cei ce cunosc mărturiile Tale.
Fiindcă s-a depărtat de ceata drepţilor pentru păcat şi ei toţi s-au întors despre dînsul asemenea lui Dumnezeu, se roagă să se unească iarăşi cu dînşii şi să dobîndească împărtăşirea cu dînşii. Că Simmah a arătat acest stih mai descoperit: „Iarăşi să mă întoarcă pe mine cei ce se tem de Tine.”
80 Facă-se inima mea fără prihană întru îndreptările Tale, ca să nu mă ruşinez!
Vrea să aibă inima slobodă de toată prihănirea, că una ca aceasta s-a izbăvit de ruşine. Pentru aceasta i-a şi fericit pe cei fără prihană îndată ce a început Psalmul.

[COLOR=#800080][1][/COLOR]prea-curvarii