[patinina34]

108 Cele de bunăvoie ale gurii mele binevoieşte-le, Doamne, şi judecăţile Tale mă învaţă!
Dumnezeieştile legi poruncesc cele mai multe din isprăvile faptei bune, iar pe unele le adaugă şi socoteala. Aşa şi din jertfe, unele erau rînduite de Lege, iar altele din socoteală şi voie: că Legeaa poruncit să le aducă pe acelea pentru păcat, şi pentru greşeală şi pentru neştiinţă, şi ele se dădeau lui Dumnezeu ca o datorie; iar cele ce se aduceau din osîrdia voirii s-au numit „daruri”. Aşa şi acum: evangheliceştile cuvinte poruncesc întreaga înţelepciune şi dreptate, iar fecioria, şi înfrînarea de după nuntă, şi necîştigarea, şi viaţa monahicească şi petrecerea în pustietăţi sînt lucruri ale voirii, care sar pe deasupra legii. Deci unele ca acestea a numit Proorocul: „de bună voie”, că acelea care nu sînt supuse sub nevoia legilor, ci sînt rod al voirii celei iubitoare de Dumnezeu, după cuviinţă se numesc „de bună voie”.
109 Sufletul meu este în mîinile Tale pururea, şi legea Ta n-am uitat.
Că, fiind păzit de a Ta purtare de grijă, am izgonit uitarea legilor Tale.
110 Pus-au păcătoşii cursă mie, şi de poruncile Tale n-am rătăcit.
Şi oamenii, şi dracii îmi măiestresc multe şi felurite vrăjmăşii şi pîndiri, dar eu am ales să călătoresc pe calea cea nerătăcită a poruncilor Tale.
111 Moştenit-am mărturiile Tale în veac, că bucurie a inimii mele sînt.