[patinina34]

128 Pentru aceasta, spre toate poruncile Tale mă îndreptam, toată calea nedreaptă am urît-o.
Pentru că darul lucrează osîrdia, iar osîrdia gătea să înveţe a alege calea cea dreaptă şi ura cărarea nedreptăţii.
129 Minunate sînt mărturiile Tale, pentru aceasta le-a cercat pe ele sufletul meu.
A arătat că nu le-a iubit pe acestea în zadar, că zice: Vrednice de minune sînt şi puternice să îndulcească şi să ridice spre dragoste pe cei ce pot a le vedea. Şi de unde ai deprins bunătatea acestora?
130 Arătarea cuvintelor Tale luminează şi înţelepţeşte pe prunci.
Strălucindu-mă cu lumina Ta – zice – am primit cunoştinţa aceasta. Legea Ta îi umple de pricepere încă şi pe toţi cei ţinuţi de necunoştinţă şi asemănaţi pruncilor.
131 Gura mea am deschis şi am tras Duh, că de poruncile Tale doream.
„Gură” numeşte aici sîrguinţa minţii, că aceasta trage darul Duhului. Pentru că şi aiurea zice: „Lărgeşte-mi gura ta, şi o voi umple pe ea!” Şi dumnezeiescul Apostol zice: „Rugaţi-vă ca să ne dea cuvînt întru deschiderea gurii.” Încă şi Proorocul însuşi a zis întru alt Psalm: „Domnul va da cuvînt celor ce binevestesc, cu putere multă.” Aceasta a zis-o şi aici: „Gura mea am deschis şi am tras Duh, că de poruncile Tale doream”, adică: Văzîndu-mă că doresc poruncile Tale, m-ai învrednicit de darul Tău.
132 Caută spre mine, şi mă miluieşte după judecata celor ce iubesc numele Tău!
Nu aşa prost se roagă să dobîndească dumnezeiasca milostivire, ci zice: Miluieşte-mă după cum Te-ai obişnuit să dăruieşti mila Ta celor ce Te iubesc. Că aceasta a zis „după judecata celor ce iubesc numele Tău”, în loc de: Deopotrivă cu aceştia mă rog să dobîndesc hotărîrea.
133 Paşii mei îndreptează-i după cuvîntul Tău, şi să nu mă stăpînească toată fărădelegea!
Că - noi aducînd sîrguinţa, şi Dumnezeu dăruind ajutorul şi îndreptînd călătoria - silnicia păcatului nu are loc.
134 Izbăveşte-mă de clevetirea oamenilor, şi voi păzi poruncile Tale!
Stăpînul Hristos i-a numit „doriţi” şi „fericiţi” pe cei ocărîţi şi clevetiţi. Totodată, a şi poruncit a ne ruga să nu intrăm în ispită, deci rugăciunea Proorocului împreună-glăsuieşte cu legile evangheliceşti.
135 Faţa Ta arat-o peste robul Tău, şi mă învaţă îndreptările Tale!
Dumnezeu este fără trup şi nealcătuit din părţi, dar dumnezeiasca Scriptură vorbeşte pentru Dînsul mai trupeşte şi gros, măsurînd cuvintele după firea oamenilor. Deci „arătare” a dumnezeieştii feţe se cuvine a înţelege dezlegarea celor de scîrbă şi dăruirea bunătăţilor.
136 Izvoare de ape au izvorît ochii mei, căci ei n-au păzit legea Ta.
Apostolească este şi legea aceasta, că zice: Dacă pătimeşte un mădular, împreună-pătimesc toate mădularele. Deci Proorocul avea desăvîrşirea evanghelicească, tînguindu-se pentru nelegiuirile altora. Iar „izvoare de ape” a numit mulţimea lacrimilor, în loc de: Văzînd nelegiuirile oamenilor, ca pîraiele am vărsat lacrimile.
137 Drept eşti, Doamne, şi drepte sînt judecăţile Tale!
138 Poruncit-ai dreptate a fi mărturiile Tale şi adevărul foarte.
Pe toate le ocîrmuieşti cu dreptate - o Stăpîne! – grijindu-Te de oameni. Şi, voind a-i arăta lucrători ai dreptăţii, ai datLege, şi mărturiseşti sub ce fel de munci se vor supune cei ce o calcă pe dînsa, şi făgăduieşti răsplătirile cele bune celor ce o păzesc şi adeverezi făgăduinţele cu lucrurile. Că aceasta arată acest „adevărul foarte”.
139 Topitu-m-a rîvnirea Ta, că au uitat cuvintele Tale vrăjmaşii mei.
Proorocul plînge pentru cei ce trăiesc întru nelegiuire şi se mînie după dreptate, văzîndu-L defăimat pe Puitorul de lege. Rîvna aceasta înalt l-a propovăduit pe Fineas. Aceasta l-a făcut de-a pururea pomenit pe marele Ilie. Înfocîndu-se cu aceasta, bunul-biruitor Ştefan a mustrat necredinţa Iudeilor. Pe aceasta purtînd-o întru sine-şi, dumnezeiescul Pavel striga, zicînd: „Cine este neputincios, şi eu să nu fiu neputincios? Cine se sminteşte, şi eu să nu mă ard?” Încă şi Fericitul Luca zice pentru dînsul că „în Atena fiind, se ţinea duhul lui întru dînsul şi se înfrîna, văzînd cetatea că era prea-idoloasă[COLOR=#800080][1][/COLOR].”
140 Cu foc lămurit este cuvîntul Tău foarte, şi robul Tău l-a iubit pe el.
Zice: Lămurit, şi curat şi slobod de toată prihana este cuvîntul Tău, şi eu am dragoste fierbinte spre dînsul.
141 Mai tînăr sînt eu şi defăimat, îndreptările Tale nu le-am uitat.
Cînd Dumnezeu i-a poruncit dumnezeiescului Samuil să-l hirotonisească împărat pe unul din feciorii lui Iesei, Proorocul i-a defăimat pe toţi ceilalţi, care erau împodobiţi şi cu vîrtutea, şi cu puterea şi cu frumuseţea trupului, şi l-a întrebat pe Iesei de a mai rămas vreunul din copii. Şi, zicînd acesta că i-a mai rămas un băiat mic care paşte turmele, şi că acela este nevrednic de împărăţie, Samuil a poruncit să-l aducă şi pe el, şi l-a uns numaidecît ce a venit. Acest dar a pomenit aici Proorocul, zicînd că: Pe mine, cel ce eram tînăr şi socotit de părinţi prost[COLOR=#800080][2][/COLOR], Tu m-ai învrednicit de atîta dar şi m-ai făcut Prooroc şi împărat împreună, pentru care doresc să păzesc ale Tale îndreptări cu toată sîrguinţa.
142 Dreptatea Ta este dreptate în veac şi legea Ta este adevărul.
Cel ce se pleacă legilor omeneşti nu dobîndeşte cinstea nici în viaţa aceasta de acum de la puitorii de lege, iar cel ce urmează dumnezeieştilor porunci are ca plată a ostenelilor viaţa cea veşnică. Şi legile omeneşti nu se află toate drepte cu adevărat, iar Legealui Dumnezeu este strălucită cu adevărul. Deci a zis după cuviinţă: „Dreptatea Ta este dreptate în veac şi LegeaTa este adevărul.”
143 Necazuri şi nevoi m-au aflat,
Că acestea sînt înjugate cu îndrăgitorii faptei bune.
dar poruncile Tale sînt cugetarea mea.
Că dintru învăţătura acestora învăţ bărbăţia şi sufăr vitejeşte cele de scîrbă.
144 Dreptate sînt mărturiile Tale în veac;
În loc de: Sînt pricinuitoare de bunătăţile cele veşnice.
înţelepţeşte-mă, şi voi fi viu!
Că, luminîndu-mă de la Tine, voi dobîndi viaţa cea adevărată.
145 Strigat-am cu toată inima mea, auzi-mă, Doamne, îndreptările Tale voi căuta!
Aici, „strigare” numeşte iarăşi sîrguinţa sufletului, şi de aceea l-a adăugat pe acest „cu toată inima mea”. Aşa striga tăcînd şi Moisi, şi, cînd se ruga cu mintea, Dumnezeu i-a zis: „Ce strigi către Mine?”

[COLOR=#800080][1][/COLOR]plină de idoli

[COLOR=#800080][2][/COLOR]Iarăşi: „simplu”, „neînsemnat”.