[patinina34]

146 Strigat-am către Tine, mîntuieşte-mă, şi voi păzi mărturiile Tale!
Că, primind de la Tine mîntuirea, mă voi face păzitor al legilor Tale.
147 Apucat-am mai-nainte fără de vreme şi am strigat, întru cuvintele Tale am nădăjduit.
Fiind împărat, şi cu nenumărate griji împresurat şi, lîngă acestea, primind asupră-şi şi lupte războinice, Proorocul aducea rugăciuni lui Dumnezeu nu numai dimineaţa, ci şi la miezul nopţii, neaşteptînd cîntările cocoşilor, atît de mult dorind de Dumnezeu, Cel ce l-a făcut, şi cu aşa osîrdie cerînd de acolo ajutorul.
148 Apucat-au înainte ochii mei către dimineaţă, ca să cuget cuvintele Tale.
Şi nu numai în vremea somnului celui dulce, ci şi mai-nainte de dimineaţă a făcut cugetare de dumnezeieştile legi. Iar noi, trăind cu sărăcie şi fiind izbăviţi de toată grija, zăcem tăvălindu-ne pe pat toată noaptea, şi nici după ce începe ziua nu aducem laudă Dătătorului bunătăţilor.
149 Glasul meu auzi-l, Doamne, după mila Ta, după judecata Ta viază-mă!
Cel îndestulat cu atîtea bunătăţi se roagă să dobîndească milă, şi nu o cere nehotărît, ci după hotărîrea cea aducătoare de folos.
150 Apropiatu-s-au cei ce mă goneau fără de lege şi de la legea Ta s-au depărtat.
Cei ce se ispitesc să dea război dreptului sînt departe de dumnezeieştile legi, că zice: „Cel ce vă leapădă pe voi nu pe voi vă leapădă, ci pe Cel ce v-a trimis pe voi.” Şi: „Voi vrăjmăşui vrăjmaşilor tăi şi Mă voi împotrivi celor ce se pun ţie împotrivă.”
151 Aproape eşti Tu, Doamne, şi toate căile Tale sînt adevărul.
Zice: Le vezi pe toate, Doamne, că nu stai departe, ci lumea o umbli şi cu adevărul ocîrmuieşti zidirea. Şi Însuşi Dumnezeu zice aceasta, prin Proorocul: „Dumnezeu ce Se apropie sînt Eu, şi nu Dumnezeu ce stă departe.” Şi Fericitul Pavel zice: „Întru Dînsul trăim, şi ne mişcăm şi sîntem.”
152 De la început am cunoscut, dintru mărturiile Tale, că în veac le-ai întemeiat pe ele.
„Mărturii” numeşte cerul şi pămîntul, că zice: „Pogorîndu-Te, pune-le lor martori cerul şi pămîntul!” Pentru aceasta a zis şi Moisi cel mare, începînd cîntarea: „Ia aminte, cerule, şi voi grăi, şi să audă pămîntul graiurile gurii mele!” Şi întru acestea se vede totdeauna Pronia lui Dumnezeu, căci toate călătoresc cu multă bună-rînduială. Şi zice: De aici am cunoscut cu de-amănuntul că eşti aproape, şi stai de faţă la cele ce se fac şi nici unul din lucruri nu se tăinuieşte de Tine.
153 Vezi smerenia mea, şi mă scoate, că legea Ta n-am uitat!
„Cel ce se smereşte pe sine-şi înălţa-se-va”, după glasul Domnului; şi: „Fericiţi – cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor”. Cu smerenia a împodobit şi dumnezeiescul Prooroc celelalte fapte bune, şi, pe aceasta tinzînd-o, vesteşte dumnezeiescul ajutor.
154 Judecă judecata mea şi mă izbăveşte, pentru cuvîntul Tău mă viază!
Aduce aminte Stăpînului făgăduinţele, şi cere de la Dînsul mîntuirea şi se roagă să judece între el şi neprieteni.
155 Departe este de păcătoşi mîntuirea, că îndreptările Tale n-au căutat.
Zice: Cei ce trăiesc întru fărădelege s-au lipsit pe sine-şi de mîntuirea de la Tine, nevrînd să înveţe cele ce ai legiuit să lucreze.
156 Îndurările Tale multe sînt, Doamne, după judecata Ta mă viază!
Multă este bogăţia iubirii de oameni, dreaptă este hotărîrea Ta, mîntuirea dintru acestea o cer.
157 Mulţi sînt cei ce mă gonesc şi mă necăjesc, dar de la mărturiile Tale nu m-am abătut.
Zice: Nici cînd eram îmbulzit cu multe primejdii n-am suferit să calc ceva din cele legiuite de Tine. Şi, arătînd noi la început pricina Psalmului, am zis că dumnezeiescul David a adunat aici toate cele ce i s-au întîmplat, şi cum că unele se potrivesc scîrbelor făcute lui de Saul, iar altele celor făcute de Avesalom. Iar acestea este vădit că le-a zis fiind gonit de Saul, că atunci era neispitit de păcat.
158 Văzut-am pe cei neînţelegători, şi mă topeam că cuvintele Tale nu le-au păzit.
Aşa se tînguia pentru Iudei Fericitul Pavel, aşa Se jelea pentru Ierusalim Însuşi Stăpînul, aşa plîngea dumnezeiescul Ieremia pentru nelegiuirea norodului.
159 Vezi că poruncile Tale le-am iubit, Doamne, întru mila Ta mă viază!
Adeseori pomeneşte „porunci”, şi „legi”, şi „îndreptări” şi „mărturii”, arătînd dorul lui pentru ele.
160 Începătura cuvintelor Tale este adevărul, şi în veac - toate judecăţile dreptăţii Tale.
Zice: Nemincinoase ai făgăduinţele, cu adevărul împodobeşti ale Tale făgăduinţe, cu lucrul adeverezi cuvintele. Iar „începătură a cuvintelor” numeşte făgăduinţele către Avraam, că din acela s-a alcătuit neamul Iudeilor. Ci a împlinit făgăduinţele, şi a crescut norodul „ca stelele cerului” cu mulţimea şi, după făgăduinţe, „a blagoslovit întru sămînţa lui toate neamurile”. Aceasta a arătat zicînd: „în veac – toate judecăţile dreptăţii Tale”, că, Prooroc fiind, mai-nainte vedea veşnica stăpînie a lui Hristos. Pentru aceea a şi zis că începătura dumnezeieştilor cuvinte este împodobită cu adevărul.
161 Boierii m-au gonit în zadar, şi de cuvintele Tale s-a înfricoşat inima mea.
Nu m-am înfricoşat – zice – de cei ce îmi dădeau război şi mă goneau, ci de legile Tale m-am temut. Pentru aceea, şi aflîndu-l dormind pe vrăjmaşul meu, n-am îndrăznit a-l ucide; şi, miluindu-l încă şi pe acel ucigător de tată şi urît fiu, ziceam să-mi cruţe mie copilaşul (pe Avesalom).
162 Bucura-mă-voi de cuvintele Tale ca cel ce află jafuri multe.
De vreme ce a pomenit de războinici care îl gonesc, a adus în mijloc după cuviinţă şi pomenirea jafurilor. Şi zice: De i-aş fi ucis pe toţi aceia şi prea-multe jafuri aş fi adunat, nu m-aş fi veselit aşa precum mă bucur de legile Tale.