[patinina34]

TÎLCUIREA PSALMULUI 123

Cîntarea treptelor.

După întoarcerea din Babilon, îngreunîndu-se de slobozenia Iudeilor, toţi vecinii au pornit război de obşte asupra lor şi, adunînd neamuri barbare, s-au ostăşit împreună asupra lor, nădăjduind că le vor stinge de tot şi însăşi pomenirea. Ci iarăşi le-a ajutat Dumnezeul tuturor robilor Săi, şi i-au biruit pe toţi războinicii. Şi zic acestea cei mai mulţi din Prooroci: şi Ioil, şi Iezechil, şi Miheia, şi Zaharia şi mulţi alţii afară de aceştia. Acestea mai-nainte le vesteşte aici şi Fericitul David.
De n-ar fi fost Domnul întru noi - zică dar Israil! -
2 de n-ar fi fost Domnul întru noi cînd s-au ridicat oamenii asupra noastră,
3 negreşit de vii ne-ar fi înghiţit ei pe noi
Nu puterii voastre – zice – să scrieţi şi să socotiţi biruinţa, că Dumnezeu S-a făcut dăruitor al acesteia... Deci, dănţuind, spuneţi unii către alţii: De nu am fi dobîndit dumnezeiescul ajutor cînd au năpădit asupra noastră atîţia neprieteni, nici de îngropare nu ne-am fi învrednicit, ci am fi fost înghiţiţi de dînşii de vii, ca de nişte fiare.
cînd s-a iuţit mînia Lui[COLOR=#800080][1][/COLOR]asupra noastră.
Prin acestea a arătat zavistia şi vrăjmăşia neamurilor vecine, căci crăpau văzînd slobozenia Iudeilor.
4 Negreşit apa ne-ar fi înecat pe noi,
5 pîrîu ar fi trecut sufletul nostru, negreşit ar fi trecut sufletul nostru apa cea nesuferită.
Pe toate le-a zis prin asemănare, că – de vreme ce a zis: „negreşit de vii ne-ar fi înghiţit pe noi” – acum arată covîrşimea mulţimii, care năpădea ca un pîrîu şi nădăjduia a-i acoperi pe toţi. Şi prea-potrivit a pus închipuirea pîrîului: că - precum pîrîul, adunîndu-se din multe ploi, se face mai repede - aşa şi cei ce au năpădit atunci asupra Ierusalimului s-au adunat din multe şi felurite de neamuri, dar s-au biruit şi s-au risipit cu dumnezeiasca hotărîre. Că aceasta ne învaţă Proorocul:
6 Bine este cuvîntat Domnul, Care nu ne-a dat pe noi spre vînarea dinţilor lor.
Deodată a arătat împreună şi cruzimea acelora, şi ajutorarea lui Dumnezeu, că pe „dinţi” i-a pus arătînd cruzimea acelora.
7 Sufletul nostru ca o pasăre s-a izbăvit de cursa vînătorilor,
Cu bună cunoştinţă şi mulţumire mărturisesc a loru-şi neputinţă, asemănîndu-se pe sine-şi cu pasărea, şi totodată propovăduiesc puterea lui Dumnezeu. Şi arată tăria războinicilor, că pe aceia îi numesc „vînători”, învăţîndu-ne şi chipul mîntuirii:
cursa s-a sfărîmat, şi noi ne-am izbăvit.
Că nu am dobîndit numai mîntuirea, ci am văzut şi pieirea vrăjmaşilor.
8 Ajutorul nostru este întru numele Domnului, Celui ce a făcut cerul şi pămîntul.
Pentru aceasta, defăimăm toată puterea omenească, avîndu-L ajutător pe Făcătorul cerului şi al pămîntului, a Căruia şi numirea ne ajunge nouă spre mîntuire.

TÎLCUIREA PSALMULUI 124

Cîntarea treptelor.

Cei ce au dobîndit biruinţa aceea cîntă lauda de biruinţă şi propovăduiesc vîrtutea nădejdii spre Dumnezeu.
Cei ce nădăjduiesc spre Domnul - ca muntele Sionului,
Cel ce se îngrădeşte cu nădejdea spre Dumnezeu rămîne întemeiat, şi neclătit, şi vestit şi slăvit ca muntele Sionului.
nu se va clăti în veac cel ce locuieşte în Ierusalim.
Cel ce locuieşte în Ierusalim se cade să petreacă după legile Ierusalimului, că, celor ce locuiesc aşa şi se pleacă scopului Legii, Proorocul le-a făgăduit întărire.
2 Munţi mulţi - împrejurul lui, şi Domnul - împrejurul norodului Său
Că, precum munţii înconjură cetatea, aşa şi dumnezeiasca purtare de grijă îngrădeşte norodul cel bine-credincios.
de acum şi pînă-n veac.
Că puterea lui Dumnezeu nu este vremelnică, ci veşnică, şi îi învredniceşte de aceasta pe cei ce preţuiesc slujba Lui cum se cuvine.
3 Că nu va lăsa Domnul toiagul păcătoşilor peste soarta drepţilor,
Prin Isaia Proorocul, Dumnezeu i-a numit „toiag al mîniei” şi pe Asirieni, că zice: „Vai Asirienilor, toiagul mîniei Mele şi al urgiei Mele - în mîinile lor. Voi trimite urgia Mea neamului nelegiuit, şi îi voi rîndui şi îi voi porunci să facă pradă norodului meu”, în loc de: Folosindu-i pe Asirieni ca pe un toiag, îi pedepsesc pe cei vrednici de aceasta. Deci Proorocul zice şi aici că, uneltind dreaptă horărîre, Domnul tuturor nu va slobozi să se aducă toiagul celor fără de lege peste ceata drepţilor. Apoi, ne învaţă şi pricina:
ca să nu-şi tindă drepţii întru fărădelegi mîinile lor.
Zice: Ca nu cumva, socotind că toate sînt fără de rînduială şi neocîrmuite, cei ce se grijesc de cuviinţă să se plece către rău şi să tragă de aici vătămarea.
4 Fă bine, Doamne, celor buni şi celor drepţi cu inima! -
După ce a arătat dreptatea lui Dumnezeu, face şi cererea dreaptă, rugîndu-se ca cei buni să dobîndească răsplătirile cele deopotrivă. Aceasta a zis încă şi Domnul: „Cu ce măsură veţi măsura, împotrivă se va măsura vouă.” Şi: „Fericiţi – cei milostivi, că aceia se vor milui.”
5 iar pe cei ce se abat la îndărătnicii, duce-i-va Domnul cu cei ce lucrează fărădelege.
Pe „îndărătnicii”, Achila le-a tălmăcit „încurcături”, Simmah: „întortături”, iar Teodotion: „răzvrătiri”. Iar Proorocul n-a cerut nimic cu nedreptate, ci ca cei buni să le dobîndească pe cele bune, iar cei ce părăsesc calea dumnezeiască şi uneltesc îndărătnicii şi încurcături să afle sfîrşitul potrivit.
Pace peste Israil!
Şi, primindu-şi aceia pieirea, aceştia au dobîndit pacea. Se cuvine însă a şti că această numire („Israil”) a dobîndit-o Iacov cînd s-a învrednicit de dumnezeiasca vedere. Deci de acest nume se ţin cei de un nărav şi care au credinţă şi suflet curate, că nu toţi cei din Israil sînt „Israil”, ci doar cei care au îmbrăţişat buna-credinţă a lui Israil.

[COLOR=#800080][1][/COLOR]Pentru păgînătatea Iudeilor, căci uitaseră Legea cu desăvîrşire şi toţi îşi luaseră femei din neamuri, trăind asemeni neamurilor (vezi de pildă în Prima carte a lui Ezdra, capitolele 9,10).