[patinina34]

9 Preoţii Tăi se vor îmbrăca cu dreptate, şi cuvioşii Tăi se vor bucura.
Zice: Zidindu-se casa şi Chivotul punîndu-se iarăşi întru cele neintrate, preoţii se vor face drepţi săvîrşind slujba după Lege, iar cei ce nu s-au împărtăşit de vrednicia preoţească, dar s-au grijit de buna-credinţă, se vor umple de toată veselia.
10 Pentru David, robul Tău, să nu întorci faţa unsului Tău!
„Uns” numeşte aici împărăţia Iudeilor; şi, de vreme ce împăraţii lor erau rău-credincioşi, cei de atunci se roagă ca, pentru David, să nu se stingă neamul împărăţiei. Apoi, fac aducere-aminte de făgăduinţe:
11 Juratu-S-a Domnul lui David adevăr, şi nu Se va lepăda de dînsul:
Nemincinos – zice – e Cel ce S-a făgăduit, şi izvor al adevărului, şi neîmplinirea făgăduinţei este din cele cu neputinţă.
Din rodul pîntecelui tău voi pune pe scaunul tău!
Aceasta este una din făgăduinţe, şi a primit sfîrşit: că nu singur Solomon, ci şi cei din Solomon s-au învrednicit de scaunele împărăteşti. Iar sfîrşitul făgăduinţei l-a adeverit Stăpînul Hristos, întărind împărăţia lui David, că aceasta a vestit mai-nainte şi Fericitul Isaia: „Prunc S-a născut nouă Fiul şi S-a dat nouă, a Cărui stăpînie este peste umărul Lui, şi se cheamă numele Lui: Înger al marelui sfat, Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Stăpînitor, Domn al păcii, Părinte al veacului ce va să fie. Amin.” Şi, după puţine: „... ca să îndrepteze scaunul lui David şi împărăţia lui de acum şi pînă în vremea cea din veac.” După cum am zis, făgăduinţa aceasta a adeverit-o Stăpînul Hristos, iar pe cealaltă Dumnezeu nu a dat-o nehotărîtă, că a zis aşa:
12 De vor păzi fiii tăi aşezămîntul Meu şi mărturiile Mele acestea care îi voi învăţa pe dînşii, şi fiii lor vor şedea pe scaunul tău.
Deci aceasta este făgăduinţa Stăpînului, iar nelegiuirea acelora a curmat cursul împărăţiei: căci, căzînd în păgînătate, Solomon a tras îndată asupră-şi dumnezeiasca urgie, pentru care scaunul s-a tiranisit[COLOR=#800080][1][/COLOR]şi cele zece seminţii au primit împărăţia altuia. Mai pe urmă vreme, încă şi cele două seminţii s-au golit de davidiceasca împărăţie.
13 Că a ales Domnul Sionul, osebitu-l-a pe el spre lăcaş Lui-Şi:
Zice: De demult - o Stăpîne - ai preţuit-o pe aceasta mai mult decît pe celelalte cetăţi şi ai arătat-o a Ta sălăşluire.
14 Aceasta este odihna Mea în veacul veacului,
Zice: Tu ai zis acestea – o Stăpîne! – şi ai făgăduit că Te vei odihni în Sion de-a pururea. Şi aceasta a şi dobîndit sfîrşitul: că, deşi Biserica cea veche s-a pustiit pentru nebunia Iudeilor, prin dumnezeiescul dar locurile de acolo s-au învrednicit de Cruce, şi de Înviere şi de Înălţare, şi toţi aleargă din tot pămîntul şi marea ca să capete blagoslovenia ce izvorăşte întru acelea[COLOR=#800080][2][/COLOR].
aici voi locui, că l-am ales pe dînsul!
Şi acest stih a dobîndit sfîrşit, măcar că s-au schimbat casele, căci cuvîntul cel proorocesc a pomenit iar Sionul, întru care a fost şi locul Crucii, şi al Învierii.
15 Vînatul lui, blagoslovindu-l, îl voi blagoslovi,
Iar Simmah, aşa: „Îngrăşarea lui, blagoslovind-o, o voi blagoslovi”, adică: Voi da lor îndestularea tuturor.
pe săracii lui voi sătura de pîine.
Voi da şi celor lipsiţi trebuinţa celor de nevoie.
16 Pe preoţii lui îi voi îmbrăca cu mîntuire,
Pe aceea pe care a chemat-o mai sus „dreptate”, aici a numit-o „mîntuire”, că mîntuirea este rodul dreptăţii.
şi cuvioşii lui cu bucurie se vor bucura.
Iar iubitorii bunei-credinţe se vor umple de toată veselia.
17 Acolo voi răsări corn lui David,
Deci, după înţelegerea cea lesnicioasă, îl arată pe Zorobabel. Dar - de vreme ce acesta nu a trecut stăpînia nici la nepoţi, nici măcar la fii - după cuviinţă nimeni nu ar putea să-l numească „corn” pe dînsul, care a povăţuit puţină vreme, căci „cornul” arată oarece tare şi statornic. Şi, de vreme ce proorocia nu se potriveşte lui Zorobabel, cuvîntul mai-nainte vesteşte naşterea după trup a lui Hristos, că aşa a zis şi Fericitul Petru în Fapte: „Prooroc fiind David şi ştiind că Dumnezeul lui S-a jurat cu jurămînt că din rodul mijlocului său va ridica pe Hristos după trup şi Îl va pune pe scaunul lui, mai-nainte ştiind aceasta, a grăit pentru învierea Lui.”
gătit-am Luminător unsului Meu.
Proorocescul cuvînt numeşte iarăşi „Luminător” Biserica cea din David, care a primit lumina dumnezeirii.
18 Pe vrăjmaşii lui îi voi îmbrăca cu ruşine, iar peste dînsul va înflori sfinţenia Mea.
Deci martori ai ruşinii sînt Iudeii, care au îmbrăţişat vrăjmăşia, secerînd ruşinea. Iar „sfinţenia” numeşte bisericile de peste tot pămîntul şi marea, care sînt trup al Stăpînului Hristos şi primesc de la Dînsul izvoarele sfinţeniei.

[COLOR=#800080][1][/COLOR]A fost apucat de tiranul Ieroboam, casa lui David rămînînd să stăpînească doar pe Iuda şi Veniamin, cum am mai arătat.

[COLOR=#800080][2][/COLOR]Vorbeşte adică de hagialîcul la Sfintele Locuri, care azi s-a schimbat în turism mai mult sau mai puţin pios, dar superstiţios şi fariseic.