[patinina34]

TÎLCUIREA PSALMULUI 132

Cîntarea treptelor.

În zilele lui Roboam (fiul lui Solomon), seminţiile s-au despărţit: şi cele zece i-au urmat lui Ieroboam, iar cele două au îmbrăţişat davidiceasca împărăţie. Iar după întoarcerea din Babilon, iarăşi s-au împreunat, şi au iubit împreună-glăsuirea, şi aveau o stăpînie şi săvîrşeau de obşte slujba cea după Lege. Deci pe acestea mai-nainte le vesteşte Psalmul de faţă.
Iată dar: Ce este bun şi ce e frumos, fără numai a locui fraţii împreună?
Prin înseşi lucrurile – zice – ne-am învăţat că nimic nu este mai dulce decît împreună-glăsuirea şi unirea frăţească. Iar „fraţi” numeşte seminţiile, fiindcă boierii şi începătorii de la care şi-au luat acestea numirea au fost fii ai unui tată.
2 Ca mirul pe cap, care se pogoară pe barbă, pe barba lui Aaron,
Untul de lemn arhieresc era alcătuit din multe feluri de flori mirositoare, dar nici una dintru acelea nu slobozea atîta bună mireasmă de sine-şi osebită, ci amestecarea tuturor şi împreună-turnarea dădea prea-foarte bună mireasmă. Deci a asemănat cu acesta frăţeasca împreună-glăsuire după cuviinţă, fiindcă împreunarea mai multor isprăvi fac buna mireasmă a faptei bune desăvîrşite.
care se pogoară pe marginea îmbrăcămintei lui.
Zice: Darul dragostei se aseamănă cu mirul acela ce se vărsa peste capul lui Aaron, dar nu se pogora numai pînă la barbă, ci sfinţea chiar şi partea de prin prejurul pieptului a hainei. Că „margine” a numit ceea ce noi numim „guler”, pe care şi Achila a zis-o „gură a hainei”. Deci: Precum sfinţitul mir îl umplea pe preot de bună mireasmă - străbătînd de la cap, prin barbă, pînă la haină - aşa ajunge folosul dintru împreună-glăsuire de la începătorie pînă la supuşi.
3 Ca roua Ermonului care se pogoară pe munţii Sionului,
S-a mutat către altă icoană, învăţîndu-ne iarăşi folosul împreună-glăsuirii. Şi a zis că aceasta se aseamănă cu roua ce vine peste Sion de la Ermon; şi atîta este, cît şi cărămizile lasă picături. Iar „Ermonul” este şi el munte al Palestinei, care se cam deosebeşte de pămîntul lui Israil.
că acolo a poruncit Domnul blagoslovenia şi viaţa, pînă în veac.
Nu în Ermon, ci în Sion, întru care s-a trimis peste Sfinţiţii Apostoli şi roua de viaţă făcătoare a Preasfîntului Duh, prin care toţi credincioşii dobîndesc veşnica blagoslovenie.

TÎLCUIREA PSALMULUI 133

Cîntarea treptelor.

Psalmul acesta se potriveşte şi celor ce s-au întors din Babilon, dar şi tuturor celor bine-credincioşi aduce sfătuire să-L laude pe Dumnezeu nu numai în fiecare zi, ci şi noaptea.
Iată, acum binecuvîntaţi pe Domnul toate slugile Domnului,
Nu al tuturor este acest lucru, a-L lăuda pe Dumnezeu, ci numai al celor ce îmbrăţişează dumnezeiasca stăpînie şi socotesc slujba Stăpînului pricinuitoare de mult folos. Pentru că osebirea celor ce au primit rănile păcatelor este să lăcrimeze, şi să se tînguiască şi să ceară dumnezeiasca iubire de oameni.
care staţi în casa Domnului, în curţile casei Dumnezeului nostru!
După ce a poruncit să laude pe Dumnezeu, a învăţat şi chipul cîntării de laudă, că dumnezeiescul Pavel a legiuit a ridica mîini cuvioase pretutindeni, dar mai ales în locurile afierosite pentru acest lucru se cuvine a aduce lui Dumnezeu îndatorita închinăciune.
2 În nopţi, ridicaţi mîinile voastre la cele sfinte şi binecuvîntaţi pe Domnul!
După ce i-a învăţat locul, îi învaţă şi vremea, că noaptea este potrivită cîntării de laudă, dînd multă linişte şi fiind izbăvită de gîlcevile cele multe. Iar acest „ridicaţi mîinile” porunceşte obiceiul care şi stăpîneşte.
3 Blagoslovi-te-va Domnul din Sion, Cel ce a făcut cerul şi pămîntul.
Căci, ca să nu prepuie cineva că Dumnezeul tuturor Se cuprinde şi Se scrie împrejur numai în Sion, L-a arătat pe Dînsul Ziditor al tuturor, după cuviinţă: că prin „cer” şi prin „pămînt” a cuprins toată zidirea, că în cer sînt Îngerii, iar pe pămînt petrec oamenii şi cele făcute pentru aceştia.