[patinina34]

13 Doamne, numele Tău este în veac, şi pomenirea Ta în neam şi în neam!
Că mărimea minunilor făcute de Tine i-a învăţat pe toţi să ştie numele Tău, şi pomenirea facerilor Tale de bine se va păzi încă şi întru neamurile ce vor fi.
14 Că va judeca Domnul norodul Său, şi spre slugile Sale Se va umili.
Zice: Văzînd că ni se dă război de vrăjmaşi, nu ne vei trece cu vederea, nici nu vei aduce asupră-ne pedepse vrednice de păcatele noastre, ci ne vei fi milostiv şi blînd. Aşa, după ce a arătat puterea Celui ce este cu adevărat Dumnezeu, arată şi neputinţa celor ce se numesc „dumnezei”, dar nu sînt. Şi, de vreme ce i-a numit „dumnezei”, i-a arătat că, împreună cu lucrarea, sînt pustii şi de numire:
15 Idolii neamurilor – argint şi aur, lucruri de mîini omeneşti.
Zice: Dumnezeul nostru este Făcător al tuturor, iar aceia nu numai că nu au putere ziditoare, ci însuşi chipul şi l-au luat de la meşteşugul omenesc, că din materie şi din meşteşug este înfiinţarea lor.
16 Gură au, şi nu vor grăi; ochi au, şi nu vor vedea;
17 urechi au, şi nu vor auzi;
Au – zice – icoane ale simţurilor, dar sînt lipsite de lucrarea acestora.
că nu este duh în gura lor.
De acesta s-a împărtăşit încă şi firea celor necuvîntătoare, pentru că fiecare din jivine răsuflă, iar idolii nu se împărtăşesc de acesta nici cît cele necuvîntătoare măcar.
18 Asemenea lor să fie cei ce îi fac pe dînşii şi toţi cei ce nădăjduiesc spre dînşii!
De această nesimţire sînt vrednici să se împărtăşească şi cei ce îi zidesc pe dînşii, şi cei ce se închină lor, că drept este ca cei ce se împărtăşesc de cuvîntare, dar socotesc dumnezei pe cei lipsiţi de viaţă şi de cuvîntare, să se împărtăşească de necuvîntarea acelora.
19 Casa lui Israil, binecuvîntaţi pe Domnul!
Zice: Aceia dau slujbă şi cinste idolilor neînsufleţiţi, iar voi lăudaţi-L pe Făcătorul tuturor!
Casa lui Aaron, binecuvîntaţi pe Domnul!
A deosebit pe preoţi de norod şi a poruncit a-L lăuda deosebi, prin aceasta arătînd deosebirea.
20 Casa lui Levi, binecuvîntaţi pe Domnul!
Aici este iarăşi altă deosebire, căci leviţii erau mai cinstiţi decît ceilalţi, dar mai jos decît preoţii. Deci - ca aceştia să nu răpească vrednicia preoţească, fiindcă de demult au îndrăznit şi acest lucru, trăind dumnezeiescul Moisi[COLOR=#800080][3][/COLOR]- de nevoie i-a deosebit şi pe aceştia de preoţi.
Cei ce vă temeţi de Domnul, binecuvîntaţi pe Domnul!
Aceasta este altă ceată, care nu-şi trăgea neamul din Iacov, dar îmbrăţişa bună-credinţa aceluia. Aşa îi numea încă şi pe nemernicii cei bine-credincioşi, şi acest lucru este destul să-i înveţe pe Iudei că Dumnezeul tuturor alege mai mult rudenia năravurilor decît rudenia trupească.
21 Bine este cuvîntat Domnul din Sion, Cel ce locuieşte în Ierusalim!
Fiind binecuvîntat, Dumnezeu binecuvîntează: dar El binecuvîntează cu lucrul, iar El Se binecuvîntează cu cuvîntul; şi cei ce Îl laudă grăiesc graiuri, iar El dăruieşte înapoi blagoslovenia prin lucruri. Şi a zis că El locuieşte în Ierusalim nu scriind împrejur dumnezeiasca fire acolo, ci acolo ştiind atunci dumnezeiasca arătare.



[COLOR=#800080][1][/COLOR]Marea Marmara

[COLOR=#800080][2][/COLOR]Strîmtoarea Dardanelelor

[COLOR=#800080][3][/COLOR]Am amintit de aceasta într-o altă notă, de la tîlcuirea Psalmului 98.