[patinina34]

11 Şi a scos pe Israil din mijlocul lor, că în veac este mila Lui.
Mila pentru norodul acesta a adus pedeapsa asupra acelora. Dar şi aceea, şi aceasta s-a amestecat cu dreptatea, că şi pe aceştia i-a miluit după dreptate, şi pe aceia i-a muncit cu dreptate.
12 Cu mînă tare şi cu braţ înalt, că în veac este mila Lui.
„Mînă” a numit lucrarea, iar „braţ” – tăria, şi prin amîndouă a arătat că, prin mîntuirea făcută norodului, a descoperit a Sa putere.
13 Celui ce a despărţit Marea Roşie întru despărţituri, că în veac este mila Lui.
Oarecari, urmînd basmelor iudaiceşti, au zis că despărţirile Mării Roşii s-au făcut deopotrivă numărate cu cele 12 seminţii, fiindcă Proorocul a zis nu „despărţire”, ci „despărţiri”. Dar se cădea să ştie ei că noianul, tăindu-se, s-a făcut două în loc de unul, pentru că apa le era lor zid de-a dreapta şi de-a stînga, „despărţiri” numind aşadar tăierea în două părţi a noianului.
14 Şi a trecut pe Israil prin mijlocul ei, că în veac este mila Lui.
15 Şi a scuturat pe Faraon şi puterea lui în Marea Roşie, că în veac este mila Lui.
Că amîndouă sînt lucruri ale puterii Lui: şi a-i trece pe aceştia cu lesnire noianul, şi a-l cufunda pe acela în ape.
16 Celui ce a trecut pe norodul Său în pustie, că în veac este mila Lui.
Încă şi aceasta este dovada tăriei Lui dumnezeieşti: să hrănească atîta norod într-atîta vreme în pustie şi să dăruiască lui îndestularea celor de nevoie şi de trebuinţă.
17 Celui ce a bătut împăraţi mari, că în veac este mila Lui.
18 Şi a ucis împăraţi tari, că în veac este mila Lui.
Întru cele trecute, am făcut în scurt tîlcuirea acestora.
19 Pe Sihon, împăratul Amoreilor, că în veac este mila Lui.
20 Şi pe Og, împăratul Vasanului, că în veac este mila Lui.
Şi, lăsîndu-i pe ceilalţi împăraţi, nu aşa prost i-a pomenit cu deosebire pe aceştia, ci aducîndu-i aminte norodului de biruinţa dată de Dumnezeu: că aceia se făleau pentru tăria, şi pentru silnicia şi pentru mărimea trupului, iar Og şi pe pat de fier se culca pentru mărimea trupului, care pat era lung de 9 coţi, cu lăţimea de 5[COLOR=#800080][2][/COLOR].
21 Şi a dat pămîntul lor moştenire, că în veac este mila Lui.
22 Moştenire lui Israil, slugii Sale, că în veac este mila Lui.
Că, după ce i-a cheltuit pe toţi aceia cu moartea, l-a arătat stăpîn al pămîntului lor pe Israil.
23 Că întru smerenia noastră ne-a pomenit pe noi Domnul, că în veac este mila Lui.
24 Şi ne-a izbăvit pe noi de vrăjmaşii noştri, că în veac este mila Lui.
Şi Fericitul Moisi îi pomeneşte pe aceştia, că zice: „Au suspinat fiii lui Israil, şi s-a suit strigarea lor către Dumnezeu.” Însă iarăşi i-a miluit şi după ce au fost robiţi, şi în pămîntul lor părintesc i-a întors.
25 Cel ce dă hrană la tot trupul, că în veac este mila Lui.
De la purtarea de grijă din parte, s-a mutat iarăşi către cea de obşte, propovăduind purtarea de grijă a lui Dumnezeu împrejurul tuturor, că nu numai oamenilor, ci şi dobitoacelor le aduce hrana potrivită. Aşa a zis şi Domnul întru sfinţitele Evanghelii: „Căutaţi la păsările cerului, care nici nu seamănă, nici nu adună în vistierii, şi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte pe ele.”
26 Mărturisiţi-vă Dumnezeului ceresc, că în veac este mila Lui!
Dumnezeul nostru este Dumnezeu al tuturor, că este Făcător al tuturor, dar cu covîrşire este Dumnezeu al cerului, slujindu-Se şi lăudîndu-Se de Îngerii ce petrec în cer, fiindcă locul acela este curat de păcat.

[COLOR=#800080][1][/COLOR]Adică le toceşte, le face să nu mai aibă putere.

[COLOR=#800080][2][/COLOR]4,32 m pe 2,4 m