[patinina34]

TÎLCUIREA PSALMULUI 139

Întru sfîrşit, Psalmul lui David.

Fiind gonit de Saul, Fericitul David cheamă spre ajutor pe Dumnezeul tuturor:
Scoate-mă, Doamne, de la omul rău, de la bărbatul nedrept izbăveşte-mă!
Nedrept era Saul şi nemulţumitor către făcătorul de bine, că pe dumnezeiescul David - cel ce nu numai că nu-l nedreptăţise cu nimic, ci i se şi făcuse pricinuitor al multor bunătăţi - el se sîrguia să-l ucidă.
2 Care a gîndit nedreptate în inimă, toată ziua rînduia războaie.
Nu numai că a gîndit rele, ci lîngă gînduri a adăugat şi lucrurile. Iar pe acest „toată ziua”, Simmah l-a tălmăcit: „în fiecare zi”.
3 Ascuţitu-şi-au limba lor ca de şarpe, venin de aspidă sub buzele lor.
De multe ori s-au ispitit a-l ucide pe dînsul cu vicleşug şi de multe ori, jurîndu-se şi grăindu-i cuvinte prieteneşti, au călcat jurămintele. Deci după cuviinţă a asemănat socoteala vicleană şi vicleşugul ascuns cu veninul fiarelor tîrîtoare.
4 Păzeşte-mă, Doamne, de mîna păcătosului, de la oamenii nedrepţi mă scoate!
Rugăciunea aceasta este cuviincioasă omului drept, că nu cere pieirea vrăjmaşilor, ci mîntuirea lui-şi.
Care au gîndit să împiedice paşii mei.
Gonindu-se de Saul, Fericitul David a fugit către cei de altă seminţie, iar aceia erau păgîni şi lucrători a toată fărădelegea. Deci şi pentru aceasta este vrednic de minune, căci pretutindeni era păzitor al bunei-credinţe şi nu suferea a sluji nevoilor şi vremilor. Şi zice: Acesta care mă goneşte puţin a lipsit de nu mi-a împiedicat paşii bunei mele credinţe.
5 Ascuns-au cei mîndri cursă mie şi cu funii au întins cursă picioarelor mele, pe lîngă cărare sminteli mi-au pus mie.
„Mîndru” numeşte pe însuşi Saul, iar „curse”, şi „funii” şi „sminteli” - bîntuielile de multe feluri, năpădirile, pîndirile. Şi le-a zis pe acestea cu închipuire, din metafora celor ce vînează şi întind laţuri, şi curse şi mreji.
6 Zis-am Domnului: Dumnezeul meu eşti Tu,
Iar eu, defăimînd toate cele omeneşti, m-am dăruit pe sine-mi Ţie, şi pe Tine Te ştiu Domn şi Dumnezeu al meu şi de la Tine aştept ajutorul.
ascultă, Doamne, glasul cererii mele!
7 Doamne Doamne, puterea mîntuirii mele,
Repetarea este a celui ce crede şi iubeşte, că zice: Întru Tine am nădejdea mîntuirii mele, că Tu singur poţi da mîntuire.
umbrit-ai peste capul meu în ziua de război.
Şi acest lucru l-am deprins cu iscusul: pentru că - şi cînd am primit asupră-mi monomahia[COLOR=#800080][1][/COLOR](adică lupta) cu Goliat, şi cînd m-am sîrguit la război cu cei ce de altă seminţie - cu ajutorul Tău m-am îngrădit împrejur ca şi cu o pavăză.
8 Să nu mă dai, Doamne, de la dorirea mea, celui păcătos!
Iar Simmah, aşa: „Să nu dai, Doamne, poftele călcătorului de Lege!” Aşa au tălmăcit încă şi Teodotion şi Achila: „Să nu-i dai împlinirea poftei celui ce pofteşte a mea junghiere.” Iar după Cei 70, aşa se cuvine a înţelege: „Să nu-şi dobîndească prin mine acelea pe care le pofteşte.” Că eu vreau să mă mîntuiesc, iar acela vrea să mă ucidă, deci acea poftă să nu o dai aceluia.
Gîndit-au asupra mea, să nu mă părăseşti, ca nu cîndva să se înalţe!
Tot gîndul îl pornesc asupra junghierii mele, deci să nu mă lipseşti de a Ta purtare de grijă, ca să nu le dai lor pricină de trufie.
9 Capul înconjurărilor şi ostenelile buzelor lor îi va acoperi pe dînşii.
De aici, mai-nainte zice relele ce se vor întîmpla lor. Iar Simmah a tălmăcit acest stih mai descoperit: „Amărăciunea celor ce mă înconjură, truda buzelor lor, să-i acopere pe ei!” Zice: Să cadă întru ale lor pîndiri, şi ei să pătimească ceea ce lucrează asupra mea şi desăvîrşit să-i acopere amărăciunea măiestrită de ei asupra mea! Aceasta se aseamănă cu ceea ce a zis în Psalmul al 7-lea: „Groapă a săpat, şi a deschis-o pe dînsa, şi va cădea în groapa pe care a lucrat-o.”
10 Cădea-vor peste dînşii cărbuni, în foc îi vei surpa pe ei,
Căci ca şi cu un foc îi vei cheltui pe dînşii de tot cu urgia Ta.
întru ticăloşii, şi nu vor putea răbda.
Cădea-vor în primejdii, şi nu se vor înălţa deasupra lor. Şi acestea s-au întîmplat lui Saul întru războiul împotriva celor de altă seminţie, că, după ce a fost junghiat, acolo a primit sfîrşitul vieţii.
11 Bărbatul limbut nu se va îndrepta pe pămînt,
Prin acestea îi însemnează pe cei ce îl cleveteau la Saul: pe Doic, pe Zifei, pe alţii care au rostit multe clevetiri asupra lui. Şi ne învaţă că cei ce uneltesc cuvîntări mincinoase pentru bogăţie şi pentru silnicie nu-şi nimeresc scopul şi nu dobîndesc cele dorite.
pe bărbatul nedrept relele îl vor vîna întru stricăciune.
Şi acestea le-a pătimit şi Saul: că a fost prins în război şi a luat rana aducătoare de moarte.
12 Cunoscut-am că va face Domnul judecată săracilor şi izbîndă lipsiţilor,
Am învăţat dreptatea dumnezeieştii hotărîri - zice - şi ştiu că nu-i va lăsa spre vătămare vrăjmaşilor pe cei lipsiţi de ajutorul omenesc, ci îi va pedepsi pe cei nedrepţi după vrednicie.
13 iar drepţii se vor mărturisi numelui Tău şi vor locui drepţii cu faţa Ta.
Deci, dobîndind de la Tine această purtare de grijă, ceata drepţilor Te laudă şi iubesc a Ta stăruire, pururea nălucindu-Te pe Tine şi părîndu-li-se lor că văd a Ta faţă. Într-acest fel este şi cea zisă în Psalmul 15: „Mai-nainte vedeam pe Domnul înaintea mea totdeauna, că de-a dreapta mea este, ca să nu mă clătesc.”

[COLOR=#800080][1][/COLOR]Luptă unul la unul între cei mai puternici războinici ai unei armate, prin care se hotăra soarta războiului. La noi, o pildă de monomahie este înfruntarea lui Preda Buzescu cu hanul tătar.