[patinina34]

10 Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu!
Te rog încă şi aceasta: ca nu numai să ştiu ceea ce voieşti, ci să şi lucrez cele pe care le voieşti, fiindcă pe Tine Te ştiu Dumnezeu şi Stăpîn al meu.
Duhul Tău cel bun mă va povăţui la pămîntul cel drept.
Şi de aici ne-am învăţat vrednicia Duhului: că, precum Dumnezeu este bun, aşa şi Duhul S-a numit bun; şi, precum L-a rugat el pe Dumnezeu să-l povăţuiască, aşa se roagă să dobîndească şi povăţuirea Duhului, încît nimic să nu se arate lui rîpos, nici nelesnicios, ci să călătorească pe calea cea dreaptă, şi netedă şi izbăvită de rătăcire.
11 Pentru numele Tău, Doamne, mă vei via,
Tu m-ai pus împărat, a Ta hotărîre şi hirotonie am dobîndit, şi mă tem să nu fiu trecut cu vederea de Tine, facîndu-mă pricinuitor de hulă numelui Tău. Deci să nu cauţi la vrednicia mea, ci pentru buna-cuvîntare a numelui Tău împărtăşeşte-mă de mîntuire.
întru dreptatea Ta, vei scoate din necaz sufletul meu!
Că, după ce vei judeca între mine şi războinici, după dreptate mă vei izbăvi de primejdiile aduse asupră-mi de aceia.
12 Şi, întru mila Ta, de tot vei prăpădi pe vrăjmaşii mei şi vei pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sînt robul Tău!
În Psalmul 135 a zis: „Celui ce a bătut Egiptul cu cei întîi-născuţi ai lui, că în veac este mila Lui”, iar aici a zis: „întru mila Ta, de tot vei prăpădi pe vrăjmaşii mei”, pentru că mila către cel nedreptăţit aduce pieirea asupra celui ce îl nedreptăţeşte. Aşa, şi prea-bunul lucrător de pămînt smulge din rădăcină mărăcinii, iar sadurile le adapă şi le sapă, adică le prăşeşte.