[patinina34]

9 Dumnezeule, cîntare nouă voi cînta Ţie, în psaltire cu zece strune voi cînta Ţie,
Că, dacă voi dobîndi mîntuire, nu voi fi nemulţumitor, ci voi plăti lauda de mulţumire întrebuinţînd organele muziceşti obişnuite.
10 Celui ce dai mîntuire împăraţilor,
Că - zice - aşa i-ai mîntuit şi pe strămoşii noştri cărora li s-a încredinţat de Tine împărăţia, şi i-ai arătat purtători de biruinţă ai războinicilor ce se ridicau asupră-le: pe David, pe Iosafat, pe Ezechia şi pe oricare altul care a cerut de la Tine ajutorul.
Celui ce izbăveşti pe David, robul Tău,
Că pentru tocmelile cu aceia faci toată purtarea de grijă pentru noi.
de sabie cumplită.
11 Izbăveşte-mă şi mă scoate din mîna fiilor celor străini,
„Sabie cumplită” a numit socoteala nebunească şi fierească a celor ce veneau asupră-i. Pe aceiaşi îi numeşte încă şi „fii străini”, ca pe nişte rău-credincioşi.
a căror gură a grăit deşertăciune, şi dreapta lor – dreaptă a nedreptăţii;
Nu în zadar a întrebuinţat aceeaşi cuvîntare, ci, vrînd să povestească buna lor norocire, a repetat prihănirea răutăţii, deşteptîndu-L spre ajutor pe Dumnezeu. Că zice: Celor ce Te grăiesc de rău astfel şi trăiesc cu nedreptate şi cu răutate, le merge bine, şi se îmbelşughează şi, primind de la Tine îndestularea bunătăţilor, fac din buna-norocire merinde de nedreptate.
12 ai căror fii sînt ca nişte tinere odrasle înfipte întru tinereţile lor;
Au dobîndit – zice - multă naştere şi buna-naştere de fii şi, înconjuraţi de dînşii, se aseamănă sadurilor de curînd odrăslite.
fetele lor - înfrumuseţate, împodobite ca asemănarea bisericii;
Că se înfrumuseţează nu numai cu frumuseţea firească, ci se înfăşură şi cu podoaba cea din mult meşteşug, încît se aseamănă bisericilor celor împodobite spre cinstea idolilor. Şi într-acest fel este frumuseţea cea sulemenită şi curvească.
13 cămările lor - pline, vărsîndu-se dintr-una într-alta;
Căci, cînd văd că vasele se umplu mai presus decît trebuinţa, întru altele mută iarăşi cele ce prisosesc, după cel ce zicea: „Strica-voi hambarele mele, şi mai mari le voi zidi!”
oile lor - mult-fătătoare, înmulţindu-se întru ieşirea lor;
14 boii lor - graşi.
Şi grase şi mult-fătătoare sînt dobitoacele lor.
Nu este cădere de gard, nici trecere, nici strigare în uliţele lor.
Iar Simmah, aşa: „Nici curmare, nici scoatere afară, nici plîngere nu este în uliţele lor.” Aşa zic încă şi ceilalţi tălmăcitori. Că cei ce n-au luat cercare de cele rele petrec întru desfătare şi rîs, pentru multa îmbelşugare şi pentru îndestularea bunătăţilor. Acestea a zis şi în Psalmul 72: „Nu este semn în sus întru moartea lor şi întărire întru bătaia lor. Întru ostenelile oamenilor nu sînt şi cu oamenii nu vor lua bătăi.” Încă şi la ceilalţi Prooroci aflăm multe asemenea acestora, însă toţi aduc pe urmă şi dezlegarea celor ce sînt cu îndoială. Aceasta a făcut-o încă şi aici dumnezeiescul David, că a adăugat:
15 Fericit-a pe norodul ale căruia sînt acestea, dar fericit este norodul al căruia Domnul este Dumnezeul lui.
Că cei ce sînt neînvăţaţi adevărul nu ştiu să deosebească firea lucrurilor, ci cu desfătarea, şi cu bogăţia şi cu silnicia hotărăsc buna-norocire, şi pe cei ce dobîndesc acestea îi numesc bine-norociţi şi fericiţi. Iar tăinuitorii faptei bune, fiind împărtăşiţi de dumnezeiasca înţelepciune, fericesc norodul cel grijit de Tine şi cinstesc a Ta purtare de grijă mai mult decît toată viaţa. Şi Domnul ne-a învăţat pe noi nişte fericiri ca acestea, zicînd: „Fericiţi – cei săraci cu duhul, fericiţi – cei ce flămînzesc şi însetoşează de dreptate, fericiţi – cei ce plîng şi fericiţi – cei goniţi pentru dreptate, că a unora ca ei este Împărăţia cerurilor!” Iar cei ce aleg dezmierdarea vieţii, la puţină vreme după ce au dobîndit-o, vor culege din scurta dezmierdare chinuirea cea lungă.