View Single Post
  #6  
Vechi 02.01.2009, 12:56:31
patinina34's Avatar
patinina34 patinina34 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 29.11.2008
Locație: peste oceane si peste mari
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.185
Trimite un mesaj prin Yahoo pentru patinina34
Implicit Psalm 144

TÎLCUIREA PSALMULUI 144


Lauda lui David.

Scrierea-deasupra a Psalmului arată scopul lui, că ne poruncește a lăuda pe Dumnezeul tuturor pomenind puterea Lui, și lucrarea Lui cea mare, și Împărăția și marea cuviință. Darul Duhului a făcut încă și alți Psalmi într-acest fel, deșteptînd norodul acela spre mulțumire și bună cunoștință. Are încă și proorocie a chemării și a cunoștinței neamurilor.
Înălța-Te-voi, Dumnezeul meu, Împăratul meu, și bine voi cuvînta numele Tău în veac și în veacul veacului.
Dumnezeu este înalt după fire și nu are înălțimea adusă din afară, și ucenicii bunei-credințe propovăduiesc aceasta și îi învață pe cei ce nu știu. La fel este și cea zisă de Hristos în Evanghelii: „Părinte, proslăvește numele Tău pe pămînt!”, după puține învățîndu-ne că nu I-a dat Lui slava pe care nu ar fi avut-o mai înainte, ci a arătat-o pe cea avută, că zice: „Am arătat numele Tău oamenilor.” Așa, nici Tatăl nu a dat Fiului slava pe care Acesta nu ar fi avut-o mai înainte, ci i-a învățat pe cei ce nu o știau slava pe care o avea, că zice: „Proslăvește-Mă Tu, Părinte, cu slava pe care o aveam la Tine mai-nainte de a se face lumea.” Deci nu a luat ceea ce nu avea, ci aceea pe care o avea s-a făcut arătată celor ce nu știau. Drept aceea, nici aici Proorocul nu se făgăduiește să Îl înalțe pe Dumnezeu, ci să arate înălțimea Lui oamenilor, după cît este cu putință. Și Îl numește pe Dumnezeul tuturor și Dumnezeu, și Împărat al său, fiind împins de dragoste a face acest lucru.
2 În toate zilele bine Te voi cuvînta, și voi lăuda numele Tău în veac și în veacul veacului!
Zice: Pururea lăudîndu-Te voi petrece și nu voi lăsa nici o zi neîmpărtășită de cîntarea Ta de laudă.
3 Mare este Domnul și lăudat foarte, și măririi Lui nu este sfîrșit.
Fiindcă toată mărimea simțită - măsurîndu-se după lungime, și după lățime și după adîncime - se arată mare, după cuviință a adăugat că măririi Lui nu este sfîrșit, ca să-L arate fără de trup și nescris împrejur pe Cel lăudat. Că - zice - mare Îl știu pe Dînsul, însă nu ajuns, nici măsurat, că nici început, nici sfîrșit al mărimii nu aflu, că nemărginită este aceasta și covîrșește toată înțelegerea minții.
4 Neamul și neamul vor lăuda lucrurile Tale și puterea Ta vor vesti.
Aici, mai-nainte a propovăduit dumnezeiasca cunoștință a neamurilor, că zice: Nu numai noi, cei din Israil, Te vom lăuda pe Tine, Făcătorul de bine, prin neamul acesta; ci și alt neam, adică Biserica cea din neamuri, va propovădui lucrarea cea mare a lucrurilor Tale.
5 Mare cuviința slavei sfințirii Tale vor grăi, și minunile Tale vor povesti.
Firea Celui lăudat biruiește puterea Proorocului, căci - căutînd numiri vrednice și potrivite, și nenimerind - împletește împreună multe nume deodată, zicînd: „slavă și mare cuviință a sfințeniei”. Mai-nainte grăiește însă că acestea se vor propovădui de alt neam.
6 Și puterea celor înfricoșate ale Tale vor spune, și mărirea Ta vor povesti.
Se pare că rostește aceeași cuvîntare, dar arată deosebire: că „minunate” zice minunile săvîrșite spre facerile de bine ale unora - cum s-a întîmplat în pustie, cînd a dat mană norodului, și i-a împiedicat pe cîrstei și a puhoit-o pe cea fără de apă - iar acestea au pornit spre minunare limbile celor mulțumitori; iar „puterea celor înfricoșate” numește marile lucrări arătate spre pedeapsa altora, precum a adus bătăile cele de multe feluri asupra Egiptului, prin dumnezeiescul Moisi. Și dumnezeiescul Apostol a făcut această despărțire, zicînd că de la Preasfîntul Duh se dau nu numai darurile tămăduirilor, ci și lucrările puterilor: și numește daruri ale tămăduirilor umblarea șchiopilor, însănătoșirea bolnavilor, învierea morților și cîte ca acestea; iar lucrări ale puterilor - orbirea lui Elima, moartea Ananiei și a Safirei, și pe cei dați satanei ca să se pedepsească pentru hulă.
7 Pomenirea mulțimii bunătății Tale vor vesti și de dreptatea Ta se vor bucura.
Proorocul voiește să arate bogăția dumnezeieștii bunătăți și a puterii, dar, folosind limbă omenească, nu izbutește, și iarăși împreunează mai multe nume și mai-nainte zice mulțumirea și buna-cunoștință a neamului ce va să fie. Că, desfătîndu-se întru dumnezeieștile cuvinte, aduce povestirea dumnezeieștii iubiri de oameni ca pe niște izbucniri. Aceasta pătimește încă și dumnezeiescul Apostol și, neputînd povesti cele dumnezeiești după vrednicie, se ispitește să facă acest lucru prin mai multe nume, zicînd: „bogăția cea mare a darului Lui”. Iar aiurea, mărturisește biruirea: „Cît sînt de necercate judecățile Lui, și de neurmate căile Lui!”
8 Îndurat și milostiv este Domnul, îndelung-răbdător și mult-milostiv!
Proorocul a pătimit aceeași și aici: că - luînd în minte în ce chip a zidit Dumnezeu firea oamenilor și de cîtă cinste și purtare de grijă a învrednicit-o, că a rînduit și a așezat toată zidirea cea văzută pentru trebuința lor; că, în fiecare zi greșind ei, îi suferă, și răsare soarele Său peste cei răi și peste cei buni și plouă peste cei drepți și peste cei nedrepți - Îl numește nu numai „îndurat”, ci și „milostiv”, și „îndelung-răbdător” și „mult-milostiv”. Căci cu nemăsurată bunătate a depărtat de la noi fărădelegile noastre pe cît se depărtează răsăriturile de la apusuri și așa a iubit lumea, încît pe Fiul Său cel unul-născut L-a dat pentru dînsa.
9 Bun este Domnul tuturor, și îndurările Lui - peste toate lucrurile Lui.
Că nu numai de Iudei a făcut purtare de grijă, ci și spre toți oamenii a revărsat iubirea Sa. Și nu numai de oameni, ci și de dobitoace Se grijește și tuturor le dă trebuințele cele potrivite.
10 Mărturisească-se Ție, Doamne, toate lucrurile Tale, și cuvioșii Tăi bine să Te cuvînteze!
Nu cele neînsuflețite Îl laudă pe Dumnezeu, nici dobitoacele nu slobozesc glas cuvîntător, ci cei cuvîntători și iubitori de Dumnezeu alcătuiesc prin acestea cîntarea de laudă și, căutînd spre fiecare din cele făcute de Dînsul și văzînd marea lucrare a înțelepciunii Sale, își pornesc limba spre slavoslovie.
11 Mărirea împărăției Tale vor spune și puterea Ta vor grăi,
12 ca să facă cunoscută fiilor oamenilor puterea Ta și mărirea marii cuviințe a Împărăției Tale.
Căci cuvioșii aceștia - ori Proorocii, ori Apostolii și cei ce după aceia au urmat slujba propovăduirii - vor învăța pe toți oamenii veșnica Împărăție și negrăita putere, că nu vor aduce numai Iudeilor învățătura aceasta, ci și la toată firea oamenilor.
13 Împărăția Ta este împărăție a tuturor veacurilor, și stăpînirea Ta este întru tot neamul și neamul.
Nemărginită ai stăpînirea și de-a pururea vecuitoare Împărăția, nici începîndu-se, nici încetîndu-se.
Credincios este Domnul întru toate cuvintele Sale și cuvios întru toate lucrurile Sale.
Că adevărul strălucește mai-nainte de cuvinte, adeverit fiind cu lucrurile, iar acestea sînt împodobite cu dreptatea.
14 Sprijinește Domnul pe toți cei ce cad și îndreptează pe toți cei surpați.
Că se grijește nu numai de ucenicii dreptății, ci și de cei ce alunecă, și de cei căzuți și de cei ce primesc rănile păcatului. Că, proptindu-i, pe primii nu-i lasă să cadă, iar pe cei căzuți îi ridică tinzîndu-le dreapta.
__________________
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
http://sashaparagulla.blogspot.com/
Reply With Quote