[patinina34]

15 Ochii tuturor spre Tine nădăjduiesc, şi Tu le dai hrana lor în bună vreme.
Pe acest „nădăjduiesc”, nu l-a pus aici pentru cugetul tuturor[COLOR=#800080][1][/COLOR], că nici cei ce trăiesc întru rea-credinţă nu au această nădejde, nici neamurile celor necuvîntătoare nu au simţire cuvîntătoare: ci învaţă că fiecare primeşte de la Dînsul trebuinţa potrivită. Apoi, arată şi lesnirea dăruirii:
16 Deschizi Tu mîna Ta, şi saturi pe tot vieţuitorul de bunăvoinţă.
Fiecare dobîndeşte bunătăţile dăruite de Tine îndată ce voieşti, că, precum nouă ne este lesne a întinde degetele strînse şi a desface mîna, aşa uşor Îţi este Ţie a dărui belşugul bunătăţilor întru o cirtă de vreme.
17 Drept este Domnul întru toate căile Lui şi cuvios întru toate lucrurile Lui.
Şi - zice - întru toate iconomiile Tale străluceşte dreptatea - căci „căi” a numit iconomiile.
18 Aproape este Domnul de toţi cei ce Îl cheamă pe El, de toţi cei ce Îl cheamă pe El întru adevăr.
Acest „aproape” nu însemnează apropierea locului - că Dumnezeu este din fire pretutindeni de faţă, că „întru Dînsul trăim, şi ne mişcăm şi sîntem”, după dumnezeiescul Apostol - ci prin aceasta a arătat ţinerea şi aşezămîntul. Bună încă este şi adăugarea adevărului, că nu Se apropie de cei ce Îl cheamă aşa prost, ci de cei ce întru adevăr voiesc a face aceasta, „că nu tot cel ce-Mi zice Mie: Doamne Doamne! va intra întru Împărăţia lui Dumnezeu, ci cel ce face voia Tatălui Meu din ceruri.” Pentru aceea a şi adăugat:
19 Voia celor ce se tem de El o va face, şi rugăciunea lor o va auzi şi-i va mîntui pe dînşii.
Cei ce au frica dumnezeiască fac ei mai întîi voia lui Dumnezeu. Deci, fiindcă scopul lor se uneşte cu voia dumnezeiască, negreşit Stăpînul împlineşte voile lor, că ei nu voiesc nimic împotrivnic celor pe care le voieşte El.
20 Păzeşte Domnul pe toţi cei ce-L iubesc pe El, şi pe toţi păcătoşii va pierde.
A arătat cît de drept este Domnul întru toate căile Lui, că osebirea celui drept este să dea fiecăruia potrivită răsplătire: de aceea, El îi păzeşte pe cei ce au dragoste către Dînsul, şi-i străjuieşte şi îi slobozeşte de pînditori; iar pe cei ce îmbrăţişează calea împotrivnică îi pedepseşte.
21 Lauda Domnului va grăi gura mea, şi bine să cuvînteze tot trupul numele cel sfînt al Lui în veac şi în veacul veacului!
Deci eu – zice - am scris lauda aceasta, dar se cuvine ca toată firea oamenilor să cinstească pururea cu slavoslovie pe Făcătorul şi cinste potrivită să aducă dumnezeiescului nume. Ni se cuvine însă a mai însemna că nici aici nu dă lauda Iudeilor, ci cheamă tot trupul spre cîntare de laudă. Deci arătată este mai-nainte grăirea care mărturiseşte împlinirii, că Dumnezeul tuturor Se laudă, după proorocie, întru toate neamurile de prin lume.

[COLOR=#800080][1][/COLOR]„aşezare”, „aplecare”, „bună-voinţă” - din elinescul „diathesis”