Citat:
În prealabil postat de cristiboss56
Sfantul Ioan Damaschin + Sfantul Ioan Damaschin, spirit enciclopedic si gantitor de seama al vremii sale, a fost ultimul parinte bisericesc al Bizantului. El s-a nascut in jurul anului 657, in cetatea Damascului din Siria, intr-o familie vestita si instarita. Tatal sau , ca si bunicul, au condus administratia fiscala si si-au pastrat aceasta functie inclusiv dupa cucerirea orasului de catre musulmani. Sfantul Ioan, alaturi de fratele sau adoptiv Cosma , s-a bucurat de o educatie aleasa , avand ca profesor un calugar grec foarte invatat, pe nume tot Cosma, rascumparat din robie. Dupa mutarea la Domnul a tatalui sau, tanarul Ioan i-a luat locul in administratie , ajungand chiar guvernator al Damascului. In Bizant era in vremea aceea imparat Leon Isaurul, cumplit dusman al sfintelor icoane. Sfantul Ioan , auzind de nebunia care cuprinsese imperiul si de ordinul dat de imparat ca toate icoanele sa fie arse, s-a apucat si a scris aprofundat despre temeiurile cinstirii sfintelor icoane, trimitand epistole dreptcredinciosilor crestini din cuprinsul imperiului vecin. < Va urma > bibliografie : Silviu A. Vladareanu ; Rev. Lumea Credintei ; alte surse *
|
Imparatul Leon, insa, neputand altfel sa-l piarda, a compus o scrisoare de tradare ca din partea Sfantul Ioan catre sine pe care a trimis-o Califului. Aceasta, cuprins de manie , n-a vrut sa asculte dezvinovatirea lui Ioan si a poruncit sa i se taie mana dreapta. In chilia sa, luand mana cea taiata, Sfantul s-a asezat la rugaciune in fata icoanei Maicii Domnului si dupa o vreme a adormit. In vis i s-a aratat Maica Domnului zicandu-i : " Iata mana ta este sanatoasa. Nu te mai mahni" ; si trezindu-se Sfantul Ioan , si-a aflat mana vindecata. Locul taieturii a ramas insa marcat cu o dara rosie, ca marturie a minunii savarsite. Vazand minunea, Califul a inteles nevinovatia Sfantului, insa acesta a cerut sa fie slobozit din ascultarea sa, si impreuna cu fratele sau adoptiv, Cosma , s-a retras la Manastirea Sfantului Sava de langa Ierusalim, unde a petrecut pana la sfarsitul vietii sale pamantesti, intr-o smerenie desavarsita. Dovada a acestei smerenii stau doua intamplari. Anume cum a primit fara cartire canonul de a curati haznalele manastirii si cum, din porunca batranului sau, a mers sa vanda cosuri impletite in cetatea Damascului, unde fusese odinioara atat de slavit.