[patinina34]

[COLOR=black]Ştiu că în iad nu este cu putinţă [/COLOR][COLOR=black]săvârşirea faptelor bune în vederea [/COLOR][COLOR=black]pocăinţei şi mântuirii sufletului. Aşa­[/COLOR][COLOR=black]dar, nu voi fi vrednic - atunci - să-mi ridic ochii la cer, ca să implor mila şi [/COLOR][COLOR=black]iertarea. Nu voi fi vrednic să mă rog Preacuratei Fecioare şi sfinţilor Tăi, [/COLOR][COLOR=black]dar mă voi mângâia cu gândul că [/COLOR][COLOR=black]mulţi dintre aleşii Tăi au fost, înainte [/COLOR][COLOR=black]de a Te cunoaşte, beţivi, desfrânaţi, [/COLOR][COLOR=black]trădători, plini de păcate şi că, în ciu­[/COLOR][COLOR=black]da tuturor acestor păcate, ei s-au ridi-[/COLOR][COLOR=black] cat cu darul Tău şi au biruit. Aceşti sfinţi mă vor înţelege, vor plânge pen­tru mine, căci îşi vor aduce aminte că şi ei au fost pierduţi ca şi mine.[/COLOR]
[COLOR=black]De aceea, cu nădejdea în rugăciu­[/COLOR][COLOR=black]nile lor, cu nădejdea în rugăciunile [/COLOR][COLOR=black]întregii Tale Biserici din cer şi de pe [/COLOR][COLOR=black]pământ, în mijlocul căreia se află în­[/COLOR][COLOR=black]genuncheată şi înlăcrimată Preacurata [/COLOR][COLOR=black]Ta Maică, îmi înalţ - cât încă n-a sosit [/COLOR][COLOR=black]ceasul morţii - cu sfială rugăciunea mea, zicând: Iisuse, Preadulcele şi [/COLOR][COLOR=black]Scumpul meu Mântuitor, Tu eşti sin­[/COLOR][COLOR=black]gura mea mângâiere şi nădejde de [/COLOR][COLOR=black]mântuire. Căci oriunde m-aş întoarce - spre răsărit, spre apus, spre miazăzi sau spre miazănoapte - eu numai pe Tine Te caut. Cerul şi pământul, viaţa şi moartea n-au nici un sens fără Tine. Tu îmi eşti mai necesar decât aerul, apa şi pâinea. Şi când Te părăsesc şi mă îndepărtez de Tine, tocmai atunci îmi eşti mai dorit, mai căutat, mai necesar. De aceea, cu lacrimi suspin şi strig către Tine: Vino, Iisuse! Pogoară-Te în iadul din mine, cum Te-ai pogorât îndată după înviere şi învie ticălosul meu suflet. Ştiu că nici eu - de mii de ori mai mult - nu sunt vrednic să intri sub acoperământul sufletului meu dărăpănat de păcat, dar adu-Ţi aminte, Doamne, că eu, chiar de voi muri în păcate, tot cu nă­dejdea mântuirii şi învierii Tale voi muri. Şi aşa cum ai avut milă de cei din Legea Veche, pe care i-ai slobozit din legăturile şi încuietorile morţii, tot aşa ai milă şi de mine şi mă dezleagă din lanţurile păcatului şi ale pa­timilor cu care şarpele m-a înfăşurat. Tu ai zis, Iisuse, că mai ai şi alte oi, care nu sunt din staulul poporului ales de Tine şi pe care trebuie să le aduci în turma Ta; ca şi canaaneanca, eu nu sunt din neamul celor ce sunt mereu cu Tine, ci vin continuu dintre păgânii cei nelegiuiţi. îmi dau prea bine seama că nu se cuvine să iei Pâi­nea Vieţii din gura copiilor Tăi şi s-o arunci unui câine ca mine. Dar cu toate acestea eu alerg ca şi sărmana văduvă în urma Ta, rugându-Te fără încetare să ai milă şi de mine, căci şi eu am în pieptul meu o inimă care rău se îndrăceşte cu patimile. Lasă-mă dar, Iisuse Doamne, ca alături de ca­naaneanca şi de toţi oropsiţii pământului, să strâng firimiturile ce cad de la masa sfinţilor Tăi. Primeşte-mă în staulul Tău ca să nu mă sfâşie lupul cel nevăzut. Căci nădejdea şi mângâ­ierea mea este Cuvântul Tău care zi­ce: „pe cel ce vine la Mine nu-1 voi izgoni afară", iar pe cel primit de Tine nimeni nu-1 va putea răpi din mâinile Tale, nici chiar satana.[/COLOR]
[COLOR=black]Cuget ziua şi noaptea la Tine, [/COLOR][COLOR=black]Iisuse, şi mă întreb: Ce-aş face, [/COLOR][COLOR=black]Doamne, fără Tine? Ce-aş face fără [/COLOR][COLOR=black]Tine în suferinţă, în boală, în temniţă, [/COLOR][COLOR=black]în sărăcie? Ce-aş face când îndoielile [/COLOR][COLOR=black]de tot felul vin să-mi sfâşie sufletul? Ce-aş face când păcatele şi patimile [/COLOR][COLOR=black]caută să mă înghită, aşa cum valurile mării căutau să-1 înghită pe Petru? Cât de bine îl înţeleg acum pe acel mare scriitor care zicea că, dacă nu Te-ar fi cunoscut, şi-ar fi pus capăt zilelor sale; sau pe acel prinţ indian care, dacă nu Te-ar fi văzut viu cu proprii săi ochi, şi-ar fi curmat firul vieţii![/COLOR]
[COLOR=black]Cunosc dragostea cu care Tatăl ceresc de veacuri îi primeşte pe toţi fiii risipitori care, cu pocăinţă, se în­torc acasă.[/COLOR]
[COLOR=black]Cunosc iubirea Duhului Sfânt [/COLOR][COLOR=black]care, cu suspine negrăite, se roagă zi şi noapte pentru noi.[/COLOR]
[COLOR=black]Ştiu că Preacurata Fecioară se [/COLOR][COLOR=black]roagă în genunchi şi cu lacrimi pentru [/COLOR][COLOR=black]toţi păcătoşii.[/COLOR]
[COLOR=black]Ştiu de asemenea că îngerii din [/COLOR][COLOR=black]cer şi toţi sfinţii, care au fost oameni [/COLOR][COLOR=black]păcătoşi ca şi noi, neîncetat ne ajută [/COLOR][COLOR=black]cu rugăciunile lor dar, cu toate aces­tea, inima mea tot spre Tine se în­dreaptă, Iisuse, ochii mei tot pe Tine Te văd răstignit, vărsându-Ţi şi acum sângele Tău cel scump pentru mântu­irea noastră; urechile mele tot cuvin­tele Tale aud, spunând: „Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă sufletelor voas­tre"; sufletul meu tot pe Tine Te sim­te, văzându-Te cum, înainte de a-Ţi da duhul în mâinile Tatălui, grija Ta cea mare n-ai îndreptat-o mai întâi spre Maica Ta, care stătea la piciorul crucii cu sabia durerii împlântată în inimă, nici spre feciorelnicul Tău ucenic şi prieten ce s-a rezemat de pieptul Tău şi Te-a urmat cu cea mai mare credincioşie pe drumul Golgotei, ci Ţi-ai îndreptat privirea spre un tâlhar ca mine, căruia i-ai făgăduit Raiul chiar în ziua în care i-ai vorbit, lăsând astfel cele nouăzeci şi nouă de oi în muntele sfinţeniei şi căutând prin prăpăstiile fărădelegilor oiţa cea rătăcită; iar închipuirea mea tot pe Tine mi Te înfăţişează înaintea ochi­lor mei, stând şi plângând în faţa Ierusalimului inimii mele, care nu vrea să-şi adune puii faptelor bune sub aripele Tale.[/COLOR]
[COLOR=black]Şi amintirile din copilăria mea [/COLOR][COLOR=black]cea duhovnicească tot pe Tine mi Te [/COLOR][COLOR=black]aduc în faţă, arătându-mi cum Te-ai pogorât la mine în prăpastie şi cum [/COLOR][COLOR=black]m-ai scos de acolo şi m-ai făcut sănă­[/COLOR][COLOR=black]tos, dându-mi toată îngrijirea; apoi [/COLOR][COLOR=black]cum, îndată după înviere, nu Te-ai [/COLOR][COLOR=black]arătat mai întâi Apostolilor Tăi, ci [/COLOR][COLOR=black]unei păcătoase din care ai scos şapte [/COLOR][COLOR=black]draci. Fiindcă Tu şi Tatăl una sunteţi, [/COLOR][COLOR=black]iar cel ce Te-a văzut pe Tine L-a vă­zut şi pe Tatăl, nu e de mirare că eu, [/COLOR][COLOR=black]cel ce sunt ostenit de lupta crâncenă [/COLOR][COLOR=black]pe care o duc împotriva trupului, a lu­[/COLOR][COLOR=black]mii şi a diavolului, cel ce sunt împo­[/COLOR][COLOR=black]vărat de atâtea patimi şi păcate, vin la [/COLOR][COLOR=black]Tine, Iisuse, căci numai Tu îmi poţi [/COLOR][COLOR=black]opri curgerea patimilor când mă ating de marginea veşmântului Tău, ducându-mă astfel spre limanul nepătimirii. [/COLOR][COLOR=black]Leagă-mi aşadar, Iisuse Preadul[/COLOR][COLOR=black]ce, rănile sufletului meu pricinuite de [/COLOR][COLOR=black]tâlharii cei nevăzuţi, care m-au prins şi m-au bătut, lăsându-mă abia viu. [/COLOR][COLOR=black]Toarnă iarăşi untdelemn şi vin pe ră­nile mele, aşa cum ai turnat întâia oară. Scoate-mă mereu din prăpastia în care cad de şapte ori pe zi. Dezleagă-mă de nevăzutele firicele cu care m-a înfăşurat vicleanul păianjen în pânza sa ca să-mi sugă sângele şi viaţa veşnică.[/COLOR]
[COLOR=black]Te rog să tragi, alături de mine, în [/COLOR][COLOR=black]jugul Tău care astfel îmi va fi uşor şi bun. Ajută-mă să-i iubesc pe vrăjma­[/COLOR][COLOR=black]şii mei, să-i binecuvântez pe cei ce [/COLOR][COLOR=black]mă blestemă, să fac bine celor ce mă [/COLOR][COLOR=black]urăsc, să mă rog pentru cei ce mă va[/COLOR][COLOR=black]tămă şi mă prigonesc, întărindu-mă [/COLOR][COLOR=black]cu gândul că numai aşa ne poţi face nişte blânzi mieluşei pe noi, cei ce suntem lupi crânceni unii faţă de alţii.[/COLOR]
[COLOR=black]Până acum, Iisuse, s-a hulit Nu­mele Tău din pricina faptelor mele celor rele; dă-mi dar puterea şi harul [/COLOR][COLOR=black]ca măcar de azi înainte să pot săvârşi cât mai multe fapte bune pe care, văzându-le cei din jurul meu, să proslă­[/COLOR][COLOR=black]vească Numele Tău cel sfânt. Fă-mă să intru prin rana din coastă în inima [/COLOR][COLOR=black]Ta ca să Te cunosc cât eşti de blând şi [/COLOR][COLOR=black]de smerit, iar acolo, în inima Ta, să [/COLOR][COLOR=black]mă umpli de acea dumnezeiască pu­[/COLOR][COLOR=black]tere şi stăpânire de sine ca întotdeau­[/COLOR][COLOR=black]na să mă port cu blândeţe şi cu sme­renie în mijlocul fraţilor mei. Dă-mi [/COLOR][COLOR=black]harul să pot răbda ocările, să biruiesc [/COLOR][COLOR=black]răul cu binele şi să nu mai slobozesc [/COLOR][COLOR=black]câinii cei răi ai patimilor împotriva aproapelui meu. învaţă-mă să mă lupt mai vârtos împotriva răului din mine, să sufăr nedreptatea fără cârtire şi să caut să fiu mai degrabă victimă decât călău, căci aşa i-ai învins şi Tu pe călăii Tăi. Deprinde-mă să mă las ca un copil în purtarea Ta de grijă. Loveşte cu toiagul Crucii în stânca inimii me­le ca să izvorască un neîncetat duh de pocăinţă. Atinge-Te de ochii mei ca să slobozească lacrimi curăţitoare de păcate, pentru ca astfel să Te am pu­rurea în inima mea şi să nu Te mai părăsesc niciodată, nici în viaţa de aici, nici în viaţa de dincolo. Amin.[/COLOR]