[SIZE=3]Doi calugari au hotarat sa paraseasca lumea plecand in pustie.Gasira o pestera, cu doua intrari, in care au inceput sa duca o viata de rugaciune si de asceza.Dupa ani de rugaciuni,unul din cei doi era convins ca atinsese desavarsirea,celalalt pios si el,dar bun la suflet si omenos.Cel din urma era tare bucuros cand prin sihastria lor se abatea uneori cate un drumet dornic de un sfat si de o vorba inteleapta.Pe unii ca acestia, acel calugar ii omenea ospatandu-i si gazduindu-i daruindu-le din timpul sau de rugaciune.[/SIZE]
[SIZE=3]Fratele cel dintai ii spunea adeseori:[/SIZE]
[SIZE=3]-Acesta este timp pirdut din cel pentru rugaciune si vorbire cu Dumnezeu.[/SIZE]
[SIZE=3]Pentru a-l face pe fratele sau sa inteleaga cat este de departe de sfintenie,se hotara sa puna cate o piatra la gura pesterii sale de cate ori fratele sau avea sa comita vreo astfel de greseala.[/SIZE]
[SIZE=3]In cateva luni un zid cenusiu si sufocant il bloca inlauntru pesterii.[/SIZE]
Uneori construim ziduri imprejurul inimilor noastre folosind pentru aceasta pitricelele,resentimentelor,ranchiunilor,tacerilor ,problemelor nerezolvate supararilor.
Datoria noastra este aceea de a nu deveni"o piatra in plus"in zidul ce-l punem intre noi si ceilalti.
[SIZE=3][/SIZE]