"SI chiar de va cadea vreunul dintre acestia in vreeo greseala voi,ci duhovnicesti indreptat-il pe unul ca acesta cu duhul blandetii, luand seama sa nu cadeti si voi in vreo ispita!"(citat din memorie din rugaciunil de la Sfantul Maslu),
Oare noi asa facem?
Cand cineva din nestiinta sau din putina cunoastere si putina traire,care datoruta unor grele lovituri primite de la viata si-a pierdut sau i-a slabit credinta,noi cei care zicem ca suntem duhovnicesti in loc cu dragoste sa-l ridicam de jos,sa ne rugam pentru el sa ii aducem cu dragoste argumente pentru a-l castiga din nou,ii dam un picior in spate la fel cum i-au facu fariseii si carturarii d-nului Iisus Hristos.
O cunosc pe Silvia la fel cum va cunosc pe toti cei care scrieti aici, caci am citit foarte mult din postsrile voastre si fara a-i lua apararea va spun ca este mai smerita ca multi dintre noi, are dragoste pentru oameni si un suflet ales.Despre Dumnezeu nu poate scrie cineva care nu are credinta! Iar scrisul este un dar divin!
Sa stiti ca eu,vin pe aceste topice de la generalitati atunci cand ma simt nevrednica sa scriu ceva mai jos unde ,atunci cand scriu am inima cat un purice ca nu cumva sa fac vreo greseala si sa supar pe Dumnezeu sau vreun frate de pe forum.
Asadar sa ne iubim unii pe altii,sa ne ingaduim caci toti avem ispite si caderi,iar slabirea credintei este o mare ispita pe care cred ca o avem cu totii.Au avut-o si sfintii!
Multi sunteti tineri si credinciosi ,ferice de voi dar,atunci cand(sa nu fie niciodata la nimeni) veti pierde pe cineva drag,veti pierde un servici,veti fi pagubiti,alungati pe nedrept acuzati de lucruri pe care nu le-ati facut sau veti avea vreo alta mare ispita nu se stie daca macar in gand nu veti zice asa cum si Iisus pe cruce a spus"Tata de ce m-ai parasit".Va doresc sa aveti dragoste.