Daca reusim sa unim postul si cu celelalte virtuti ( iubirea aproapelui, milostenia, nepomenirea de rau, rugaciunea)..atunci putem spune ca am postit cu adevarat Postul negru pentru mine a devenit o nevointa in adevaratul sens al cuvantului. Poate ca si trecerea anilor poate si boala, nu stiu. Dar am nadejde ca si noi cei care nu am reusit sa postim aspru pana a doua zi dupa Sfanta Liturghie ne putem apropia totusi cu inima si constiinta impacata de Aghiazma Mare. Am speranta ca Domnul este mai mult Bun decat Drept .