As vrea sa va povestesc putin despre cum se intampla lucrurile in Franta, legat de avorturi. am fost plecata cu bursa si, in loc sa fac Ginecologie aici, am facut-o acolo. ei bine, societatea e extrem de laica; ma gandeam sa spun atee, agnostica, dar nu stiu prea bine ce inseamna; in orice caz, mi s-au parut complet indiferenti fata de Dumnezeu si fata de invataturile religie-fie ea si catolica; nicaieri nu simteai prezenta Lui, parca ar fi fost uitat; la noi, mai ales in spitalele cu afectiuni grave, oncologie, hematologie, neurologie, neurochirurgie, psihiatrie, dar de fapt cam peste tot, se gasesc o multime de icoane pe pereti, exista o mica capela in fiecare spital si un program de slujbe. intr-un spital de pediatrie din cluj am vazut ca preotul trecea zilnic in vizita la pacienti, ca si medicul.chiar azi am vazut in biroul profesorului de psihiatrie infantila o multime de icoane ortodoxe foarte frumoase. In Franta, nu. nu am vazut nici o icoana, nici o pomenire a lui Dumnezeu, nimic.
In spitalul de ginecologie, erau mai multe sectii. o sectie normala, cu boli ginecologice; una de "procreare asistata medical"-unde am vazut fertilizari in vitro, inseminari intra uterine etc; una de "eugenie"! erau medici care se ocupau cu asta! cu ce?
de exemplu veneau fete de 15-16 ani care si-au inceput viata sexuala si vroiau anticonceptionale-pe care le primeau, desigur, gratis(acolo aproape toate tinerele iau anticonceptionale- desi la alte discipline am invatat multe legate de efectele lor adverse-multe, la gine nu am invatat aproape nimic despre astea; medicii le explicau si cum functioneaza alte metode contraceptive, iar cu noi, studentii, multe detalii picante...iar avortul se numea ba-"intrerupere voluntara de sarcina"(ar fi prea traumatizant sa se numeasca chiar avort!) sau, daca era un caz "medical"-intrerupere medicala de sarcina. in acest caz trebuia intrunite anumite conditii- daca exista probabilitatea mare(fiindca niciodata nu exista certitudinea) ca fatul sa aiba o boala grava, genetica sau nu, malformatii, etc-atunci mama putea lua decizia de a intrerupe sarcina.
femeilor care vor sa avorteze li se pune la dispozitie un psiholog (de aceeasi formatie ca si ceilalti medici...),si nu am auzit niciodata sa fie trimise sa vorbeasca cu un preot. aveam in carte un capitol special de invatat legat de " interruption volontaire de grossesse"-printre multele complicatii este amintit traumatismul psihic-de tratat tot la psiholog.
iata, totul e simplu, clar, legal, astfel incat nu poti fi decat convins ca asa e bine, asa e normal...
si totusi! ca o paranteza- rar am vazut acolo ca cineva sa judece pe altul. chiar la curs ni se spunea sa nu judecam femeia care face avort-deci si acolo s-a pastrat ceva din constiinta ca nu e bine. si am vazut si persoane-mai mult asistente medicale, pline de compasiune pentru bolnavi; dar mereu am avut senzatia ca aceasta compasiune se oprea undeva, intotdeauna la acelasi nivel...totusi au fost si exceptii...