[patinina34]

[SIZE=3]16[/SIZE]
[SIZE=5]Evanghelia din[/SIZE]
[SIZE=5]Duminica Rusaliilor[/SIZE]
[SIZE=3](Ioan 7, 37-53)[/SIZE]

37. Iar în ziua cea mai de pe urmă cea mare a Praznicului, sta Iisus şi striga grăind: de însetoşează cineva, să vie la mine şi să bea. 38. Cel ce crede întru mine, cum zice Scriptura, râuri de apă vie vor curge din pântecele lui. 39. Iară aceasta a zis de Duhul, care vrea să-l primească, cei ce cred întru dânsul, că încă nu era Duh Sfânt, că Iisus încă nu era preamărit. 40. Deci mulţi dintre popoare, auzind cuvântul, zicea: acesta este adevărat prooroc. 41. Alţii ziceau: acesta este Hristos, iară alţii ziceau: au doară din Galileea va să vie Hristos. 42. Dar nu zice Scriptura, că din seminţia lui David, şi din oraşul Betleemului, unde a fost David, va să vie Hristos? 43. Şi se făcuse price întru popor pentru dânsul. 44. Iară unii dintre dânşii vreau să-L prindă pe El, dar nimeni nu şi-a pus mâinile pe dânsul. 45. Şi au venit slugile la Arhierei şi la Farisei, şi le-au zis lor aceia: pentru ce nu L-aţi adus pe dânsul; 46. Răspuns-au slugile: nici odinioară a grăit aşa om ca acest om. 47. Deci au răspuns lor Fariseii: au doară şi voi v-aţi amăgit; 48. Au doară cineva din boieri a crezut într-Însul, sau din Farisei; 49. Ci poporul acesta care nu ştie legea, blestemat este. 50. Zis-a către dânşii Nicodim, care venise către dânsul noaptea, unul fiind dintru dânşii: 51. Au doară legea noastră judecă pe om, de nu va auzi de la dânsul mai înainte, şi va cunoaşte ce să facă. 52. Răspuns-au şi i-au zis lui: au doară şi tu eşti din Galileea; ispiteşte şi vezi, că prooroc din Galileea nu s-a sculat. Şi s-a dus fiecare la casa sa. Deci iarăşi a zis Iisus: Eu sunt lumina lumii, cela ce umblă după mine, nu va umbla întru întuneric, ci va avea lumina vieţii.


Efectul predicii lui Iisus

1. La sfârşitul sărbătorii: „Înfigerea Corturilor“, Iisus ţine în curtea Bisericii un discurs, care e rezumat în vs. 37 „de însetează cineva...“ ori a cărui temă e acest vers. Făcând aluzie ori poate chiar referindu-se la învăţăturile din Iezechiel (47, 1-12), Ioil (4, 18), Zaharia (14, 8), apoi Isaia (44, 3; 55, 1; 58, 11). El în rezumat spune mulţimii adunate în jurul său că (analog cu Ioan 4, 14) acela care simte atragere spre Dânsul, care are încredere într-Însul şi-L primeşte ca pe Mesia, acela să vină la Dânsul şi să asculte învăţătura Lui, să bea din apa cea vie, care curge neîncetat din gura Lui. Că (vs. 38) cel ce crede în El ca în Mesia şi, deci, admite şi primeşte ca ale sale învăţăturile Lui, acela are şi el să devină ca şi Mesia, izvor de apă vie pentru adăparea spirituală a altora. Cu alte cuvinte: cine doreşte să ia parte la regenerarea lumii prin lumina Evangheliei, să vină la şcoala Mea, să înveţe de la Mine. Acum este timpul de pregătire pentru marea reformă dumnezeiască. E însă numai timpul de pregătire; reforma, regenerarea se va începe mai târziu prin cei anume pregătiţi, care vor primi (vs. 39) autorizaţia şi puterea de a-şi pune în practică cunoştinţele câştigate. „Aceasta o zicea de Duhul“, de autorizaţia pe care avea să le-o dea la Rusalii, după Înălţarea Sa. Pentru acum ei însă nu aveau „Duh Sfânt“, autorizaţie, fiindcă nu aveau nici pregătirea necesară.
2. Predica asupra acestei teme se vede că a fost ţinută cu aşa căldură, cu aşa putere de convingere, încât mulţimea a rămas extaziată. În mulţimea aceasta, stăpânită de puterea cuvântului Său, se aud diferite păreri despre Iisus (vs. 40). Mulţi zic că este Proorocul cel aşteptat, alţii că este însuşi Hristos. În această mulţime entuziastă se strecoară însă fariseii, care se grăbesc să paralizeze efectul făcut de Iisus asupra ei. Aceştia (vs. 41), neavând argumente contra învăţăturilor lui Iisus, vor să sperie lumea cu Galileea. Pentru evrei era o ruşine să-şi aştepte mântuirea tocmai din Galileea, şi nu din Iudeea, din patria lor neprihănită. De aceea întâmpină ei părerea exprimată, că Iisus ar fi Hristos, cu întrebarea: „Oare, din Galileea va să vină Hristos?“ şi apoi răspund tot ei prin altă întrebare: „Oare, n-a zis Scriptura...?” (vs. 42). Dar autoritatea Scripturii, invocate şi autoritatea fariseilor nu e în stare să producă efectul dorit de farisei. Ei convertesc, cu adevărat, pe unii mai slabi de înger, cei mai mulţi rămânând însă tari în credinţa lor. Această împrejurare provoacă dezbinare între mulţime: unii, cei buni, cei mulţi, sunt pentru Iisus; alţii, cei slabi, cei puţini trec în partea fariseilor, ca şi la Ioan (7, 12; 10, 19-21). Între cei care iau poziţie contra lui Iisus, sunt însă (vs. 44) şi nişte agenţi ai poliţiei, trimişi de sinedriu, ca să-L prindă şi să-L ducă înaintea sinedriului. Căci, se vede, sinedriul, alarmat de predica lui Iisus, se întrunise repede în şedinţă şi-şi trimise oamenii ca să-L prindă şi să-L aducă înainte-i, spre a-L face inofensiv. Dar cuvântul lui Iisus întru atât i-a captivat pe agenţi, încât ei nu îndrăznesc să-şi pună mâinile pe Dânsul. Fără ispravă agenţii fariseilor se întorc la Sinedriu, şi, întrebaţi: „de ce nu L-aţi adus?“ răspund: N-am îndrăznit să-L prindem căci aşa cum El a vorbit, nimeni n-a mai vorbit; adevărurile ce El le-a spus şi cu ce putere de convingere le-a spus, L-au pus în faţa noastră mai presus de putinţa de a-L prinde.