[patinina34]

[SIZE=3]39[/SIZE]
[SIZE=5]Evanghelia din[/SIZE]
[SIZE=5]Duminica a XXIII-a după Rusalii[/SIZE]
[SIZE=3](Luca 8, 26-39)[/SIZE]

26. Şi a venit cu corabia în ţinutul Gadarenilor, care este de cealaltă parte de Galileea. 27 Şi ieşind El pe pământ, l-a întâmpinat pe El un bărbat oarecare din cetate, care avea draci de multă vreme, şi în haină nu se îmbrăca şi în casă nu rămânea, ci în mormânt. 28. Iar văzând pe Iisus, şi strigând a căzut înaintea lui, şi cu glas mare a zis: ce este mie, şi ţie Iisuse, Fiul lui Dumnezeu celui de sus, rogu-te nu mă munci pe mine. 29. Că poruncea Duhului celui necurat să iasă din omul acela, că de ori vremi îl apuca pe dânsul, şi-l lega pe el cu lanţuri de fier, şi cu obezi, păzind pe el, şi fărâmând legăturile, era gonit de dracul prin pustie. 30. Şi l-a întrebat pe el Iisus, grăind: care îţi este numele; iar el a zis: Legheon, că draci mulţi intrase într-însul. 31. Şi ruga pe El, ca să nu poruncească lor să meargă întru adânc. 32. Şi era acolo o turmă mare de porci ce păştea în munţi, şi rugă pe El, ca să poruncească lor să intre într-înşii, şi le-a poruncit lor. 33. Şi ieşind dracii din om au intrat în porci, şi s-a pornit turma de pe ţărmuri în iezer şi s-a înecat. 34. Iară păstorii văzând ceea ce se făcuse au fugit, şi mergând au spus în cetate şi prin sate. 35. Şi au ieşit să vadă ce a fost, şi au venit la Iisus, şi au aflat omul din care ieşiseră dracii îmbrăcat, şi întreg la minte, şezând lângă picioarele lui Iisus, şi s-au temut. 36. Şi le-a spus lor cei ce văzuseră, cum s-a mântuit îndrăcitul. 37. Şi L-a rugat pe dânsul tot poporul din ţinutul Gadarenilor, să se ducă de la dânşii, că erau cuprinşi cu mare frică. 38. Iar El intrând în corabie, s-a întors. Iar bărbatul din care ieşiseră dracii, ruga pe El ca să fie cu dânsul, iar Iisus l-a slobozit pe El grăind: 39. Întoarce-te la casa ta, şi spune câte ţi-a făcut ţie Dumnezeu, şi s-a dus mărturisind prin toată cetatea, câte i-a făcut Iisus lui.


Alungarea duhurilor rele

1. Legheon este latinescul legio – legiune, întrebuinţat în Imperiul roman universal spre a determina cea mai mare concentrare de puteri de ale statului. În înţeles figurat legheon (legiune) este identic cu complexul unei mari sume de puteri ascunse, nevăzute.
2. Cuprinsul Evangheliei pare a fi acelaşi ca la Matei (8, 28-34; 9, 1) tratat de noi la cap. 21. Deosebirea este pe lângă numirea cetăţii – Gadara în loc de Gherghese – în redactare.
Pe când Matei, conform scopului său special de a influenţa asupra evreilor, ne vorbeşte de doi îndrăciţi, punându-ne în vedere pe evreii degeneraţi, renegaţi, care, ca şi o parte din păgâni nici binele nu vor să-l primească de la Mântuitorul Hristos: Luca, iarăşi conform scopului său special, de a predica universalismul creştinismului prin convertirea păgânilor din întreaga împărăţie universală a Romei, ne vorbeşte numai despre un singur îndrăcit, ca reprezentant al păgânismului, stăpânit de duhurile cele rele. Deosebirea de redactare poate să fie din deosebirea întâmplărilor, care numai se aseamănă.
În vederea Evanghelistului Luca este întocmai ca şi în a Evanghelistului Marcu, că păgânismul ajunsese în stadiul ultim de demoralizare, astfel cum ni-l descrie Seneca*), plin de toate viciile, ce numai se pot închipui; că aceste nenumărate vicii erau efectul spiritelor rele, care dominau nenorocita omenire. Că, prin urmare, era sosită, „plinirea vremii“, când să se arate Dumnezeu întrupat, care să alunge dintre oameni spiritele rele, oamenilor să le dea viaţă nouă, speranţe noi. Ideea stăpânirii spiritelor rele ne-o redă Evanghelistul şi în numele alegoric al reprezentantului păgânismului „legheon“.
Omul „era îndrăcit de multă vreme“, – cu referire la păgânism: de mult păgânismul era demoralizat, stăpânit de draci; acum îi sosise vremea mântuirii.
Spre deosebire de renegaţii de la Matei, omul vindecat îşi arată recunoştinţa către Iisus, rugându-L să-i permită ca „să fie cu Dânsul“ (vs. 38), să se facă ucenic al Lui.
Semnificativ pentru Evanghelist este răspunsul lui Iisus: „Întoarce-te în casa ta, şi spune câte ţi-a făcut ţie Dumnezeu“ (vs. 39). Iisus avea să treacă di nou lacul Ghenizaretului, spre a propovădui evreilor, căci gadarenii Îl respinseseră. Locul Lui la gadareni îl ia cel vindecat, ca Apostol, care „s-a dus, mărturisind în cetatea aceea câte i-a făcut Iisus lui“. Pe el îl ascultă gadarenii, nu-l resping. Aşa se întâmplă şi cu păgânismul din Imperiul universal roman, care, deşi la început, prin goanele cele înfricoşate, respinge creştinismul, totuşi, vindecat de duhurile cele rele, devine Apostolul, propagatorul învăţăturilor lui Hristos în toată lumea.
Duhurile rele, durere, şi astăzi se arată printre oameni. Căci în parohia fiecărui Preot, din nenorocire, se găsesc şi îndrăciţi, care „în haina“ pocăinţei, a curăţeniei „nu se îmbracă“; „în casa“ Domnului „nu rămân“ , ca să se mântuiască şi să fie vii, ci, fiind morţi sufleteşte, petrec „în mormânturi“, – îndrăciţi, care rup orice legături morale, şi „se gonesc de dracul prin pustie“, adică pe unde lipsesc faptele bune. Ei îşi manifestă demonizarea ca şi păgânii de pe vremea lui Hristos, prin faptele lor rele, prin tot soiul de păcate şi de vicii, ca produse ale demonilor, care îi stăpânesc şi îi îndeamnă la rele.
Şi Hristos, care a scos dracii din omul asupra căruia ei luaseră stăpânire, putere a dat celor ce-I urmează să scoată şi ei dracii din oamenii, în care vor fi intrat. Căci El a zis: „Iar semne celor ce vor crede acestea vor urma: cu numele Meu dracii vor scoate“.
Cei ce urmează lui Hristos sunt preoţii: lor le-a dat deci această putere. Şi prin urmare cum, prin cuvânt, Cuvântul întrupat a alungat duhurile cele rele, tot prin cuvânt şi Preotul are menirea să scoată dracii din sfera lui de putere sacramentală, din staulul cel viu al turmei sale cuvântătoare. Dracii îi scoate prin învăţătura Cuvântului, propovăduind, învăţând şi arătând cu dragostea şi căldura părintească urmările triste ale păcatelor, şi, cu toată răbdarea îndemnând, mustrând, şi, la nevoie, certând pe cei greşiţi, ca să se îndrepte şi să-şi părăsească viaţa păcătoasă. Înlăturând efectele, faptele rele, preotul alungă pe cei ce seduc pe oameni să facă rele, pe diavoli. În acest înţeles fiecare preot poate şi dator este să scoată dracii din fiii săi sufleteşti.
Ca însă cuvântul preotului să aibă destulă putere de a alunga dracii din credincioşii săi, trebuie să dovedească prin conduita sa, prin faptele sale vădite, că el nu e stăpânit de dânşii, ci că el este stăpân peste ei, peste draci. Drept ce:
Cel ce are de gând să se facă preot, din bună vreme şi timp îndelungat trebuie să se exercite în înfrânarea poftelor, în evitarea răului în gând, vorbă şi faptă, şi în practicarea binelui, ca în acest chip să iasă de sub influenţa spiritului rău, peste care la vreme să poată ajunge stăpân şi aşa să-şi poată împlini cu sfinţenie înalta misiune.
Dar Mântuitorul Hristos nu numai preoţilor a dat putere să scoată duhurile cele rele, ci fiecărui creştin, care are credinţă tare în Dumnezeu, şi care stăruie în rugăciune şi în post. Fiecare creştin, înarmat cu puterea rugăciunii, şi, având ca pavăză sfântul post, poate el însuşi să alunge de la sine spiritele rele, rezistând ispitelor şi biruindu-şi poftele, aplecările şi pornirile spre faptele rele. Cel ce s-a îndreptat însuşi prin pocăinţă, s-a făcut însuşi stăpân peste duhurile cele rele, pe care le-a alungat şi, prin exemplul său, dă ajutor şi altora să biruiască pe cel viclean.