[Florin-Ionut]

Este si o istorioara din Traditie:

Un batran il trimite pe ucenicul lui in oras cu treaba. Se intampla ca atunci murise un mare bogat din acel oras, care era cunoscut si ca mare pacatos, nedrept, etc. Insa inmormantarea sa a fost cu mare fast, tot orasul iesind sa-l petreaca pe ultimul drum.

Intorcandu-se ucenicul, gaseste la chilia batranului un peisaj horror: acela fusese mancat de un leu si ii ramasesera doar ramasitele...

Ucenicul atunci incepe sa planga si sa invoce dreptatea lui Dumnezeu: cum se poate ca acel bogat sa traiasca o viata in pacate si sa sfarseasca cu o moarte asa fastuoasa, pe cand batranul de 90 de ani, toata viata slujindu-i Domnului sa fie mancat de fiare?...

Dupa un timp, Domnul i-a descoperit tanarului acestea: bogatul a trait in faradelege toata viata, insa pentru cele cateva fapte bune, putine la numar, i s-a rasplatit in lumea aceasta prin inmormantarea grandioasa; iar batranul, om drept fiind, savarsise totusi niste pacate mici, cu gandul, si Dumnezeu l-a curatit prin durerile mortii in gura leului, ca sa intre desavarsit in slava Sa...

Se vede aici ca pacatele noastre au consecinte implacabile si ca iubirea lui Dumnezeu ne iarta, insa dreptatea Lui nu lasa nepedepsite pacatele iertate... Deci sa ne asteptam sa suferim pentru relele ce am savarsit inaintea Celui de Sus, fara sa cartim si sa ne miram de ce ni se intampla anumite incercari cand noua ni se pare ca eventual nu le meritam...