[ory]

Sora mea,acum vre-o treo ani de zile,a ramas insarcinata pentru a 3 a oara,intr-un timp foarte scurt,cealalta fetita avand doar 5 luni.Aceasta s-a speriat si devenind foarte confuza,s-a gandit,totusi cu inima stransa,sa faca avort.S-a dus la spitalul unde nascuse fetitele celelalte,insa acolo a fost refuzata,pe motiv ca spitalul este finantat intr-o masura semnificativa de UNICEF,si deci,sustine nasterea de prunci si cresterea acestora.astfel,sora mea s-a gandit ca i-a fost de folos sa fie respinsa,hotarand pe loc sa pastreze sarcina.Nu i-a fost usor,insa are acum o fetita de toata frumusetea si sanatoasa,fetita pe care am crescut-o eu de la 8 luni,la 2,6 ani(in poza).
Acum este acasa cu mamica ei si cu surioarele ei,iar maicasa nu mai conteneste sa o laude cat de cumintica este si cat de desteapta.Intr-adevar,s-a dovedit a fi cea mai cumintica si ascultatoare dintre fetite,fapt pentru care nu se simte greutatea atat de mare pentru al 3lea copil.
Nu stiu ce sa zic,si nu stiu ce au in suflet mamele care apeleaza la avorturi,probabil ca celor care nu ducem povara cresterii unui numar mai mare de copii,ne este usor sa judecam,insa,raman si cazurile in care se apeleaza la avort,pur si simplu,fara ca macar sa existe vre-un copil in familie.Atunci este grav,de fapt grav este oricum,si nu inteleg de ce nu sunt femeile constiente si educate in asa masura incat sa nu se ajunga la avort?
Tine si de indulgenta si intelegerea barbatului,fiindca in mod paradoxal,femeile sunt cele care fac crimele,iar barbatii cei care simt placerea,caci,de cele mai multe ori femeile nu simt nimic(dpdv al patimei),dar au capacitatea de a procreea in aceste conditii.
Subiectul s-ar putea intinde la nesfarsit....