Prin penitenciare Jilava, Gherla, Dej, Poarta Alba, Salcia.
[COLOR="Red"]După condamnare, părintele Sârbu a fost purtat prin penitenciarele de la Jilava (1954-1955), Gherla(1956-1962) și Dej (1955) și lagărele de muncă de la Poarta Albă (1955-1956) și Salcia (1959). [/COLOR]
La Gherla era văzut ca un veritabil "legionar", deși nu fusese nici membru, nici simpatizant al Mișcării legionare, fiind pedepsit, la 15 februarie 1957, cu 6 luni cu ridicarea dreptului de a primi pachet, deoarece la o percheziție în celulă i se găsise "obiecte interzise" sau la 14 iunie 1958 cu "7 zile izolare", deoarece i se găsise "un carnet scris".
Din cauza regimului de tortură și înfometare, părintele avea să se îmbolnăvească, la Gherla, în 19 septembrie 1961, fiind diagnosticat cu "boală ulceroasă duodenală". De altfel, fusese torturat extrem de dur, după cum avea să mărturisească ulterior unui apropiat: [COLOR="red"]"M-au ars cu fierul roșu la tălpi, mi-au smuls barba, m-au bătut dar le-am spus: «Puteți să mă chinuiți cât vreți, dar nu mă lepăd de Hristos»".[/COLOR]
Deși trebuia eliberat la 8 ianuarie 1962, părintele Sârbu nu va cunoaște libertatea. Aceasta deoarece la 4 decembrie 1961, prin Decizia nr. 16.333 a Ministerului Afacerilor Interne, părintele va fi trimis în [COLOR="red"]"domiciliu obligatoriu"[/COLOR] la Viișoara, pentru 24 de luni.
|