Doamne-ajuta!
Daca tot ne-am relaxat, iata ce a ales Dan Puric ca si cuvinte de inceput:
"Parintelui Atanasie, lumina de om si de neam romanesc"
si de final pentru cartea sa "Cine suntem":
"Antrenamentul de uitare la care este supus poporul roman, astazi, face ca gandirea si inima sa se roteasca pe loc si, din aceasta rotire in gol, paradoxal, odata cu trecutul, dispare si viitorul. El, virgula, omul de azi, pedaleaza zadarnic intr-un prezent continuu. A locui cu fiinta doar intr-o dimensiune a timpului - si aceea distorsionata - inseamna moartea lenta, dar sigura, a identitatii."
Intre copertele acestei carti am regasit majoritatea framantarilor mele din ultimii ani, practic m-am regasit pe mine, intr-o exprimare care-mi depaseste cu mult nivelul.
Aceasta este poate explicatia votului meu pro Puric. Va recomand, celor care nu ati citit-o, sa incercati sa o rasfoiti. Cred ca nu veti avea de pierdut nimic.
V-as retine inca putin atentia cu ultimile trei paragrafe din prefata cartii, semnata de Parintele Iustin Parvu:
"Ei bine, faptul ca acest actor reuseste sa trezeasca in randul tineretului de azi calitati nobile, ceea ce pierdusera altadata, dovedeste ca acest tineret este inca insetat dupa adevar, insetat de cunoasterea adevarului. Dan Puric te ajuta sa te cunosti pe tine insuti, mai bine decat credeai tu ca o poti face. El scoate la lumina acest adevar, prezentat prin filonul lui artistic, prin care stie sa prezinte teoria si viata crestina. Acest tineret murise parca in puscariile comuniste, unde criminalii distrusesera cele mai inalte cunostinte ale acestui neam: Mircea Vulcanescu, Valeriu Gafencu...
Numai acolo am intalnit suflete de o inalta conduita morala, de o autentica spiritualitate. Oameni care stiau sa ingenuncheze, stiau sa planga, in stare sa rabde umilinta dusmanilor, dar si sa iubeasca; si, cu toate acestea, ei nu au incetat o clipa sa lupte pentru biruinta neamului si a ortodoxiei.
Vad in aceasta lucrare a lui Dan Puric o renastere a duhului lor, o refacere a glasului acestui neam, o constiinta care striga, din ce in ce mai cu putere, ca acest neam nu a murit"
Doamne-ajuta!
__________________
Parintele Arsenie Boca: Am vrut sa pun mana pe radacina durerii, care nu este alta decat pacatul... Rugandu-ma - pentru Pacea a toata lumea si pentru bunastarea Sfintelor lui Dumnezeu Biserici - aud deodata in urechea dinauntru infruntarea amarnica: "Nu te ruga de Mine sa le dau Pace, roaga-te de oameni sa-si schimbe purtarile, daca vor sa mai vada Pace pe pamant"..."
|