Este adevarat ca Dumnezeu ne mai da sa si suferim in urma pacatelor pe care le-am savarsit, chiar daca ele sunt spovedite. Dar ma intreb, oare nu ne mai da sa suferim si pt. a ne indrepta? La sf. spovedaniei duhovnicul ma intreaba daca imi pare rau de pacate, daca ma caiesc si daca ma voi chinui sa ma indrept. Raspund cu "da" si peste putin timp sunt la el tot cu aceleasi pacate. Nu cumva Dumnezeu in marea Lui milostivire ne ajuta sa nu le mai facem, tocmai prin suferinta pe care ne-o da? De ex.: nu ne mai ajungem cu banii si spunem ca asta este de la Dumnezeu din cauza pacatelor (suferinta), eu cred ca poate fiind mandrii si dupa cum stim, mandria este un pacat greu si care nu se invinge usor, Domnul ne vine in ajutor. Nu inseamna neaparat ca ne cearta, din contra, vazand ca am pacatuit si in acelasi timp ne-am si marturisit ne intinde o mana de ajutor.
|