Imi aduc aminte ca eram in clasa a 5-a si doamna profesora de limba romana, pe care noi toti o admiram, ne-a spus ca pe 15 ianuarie vom merge cu totii la biserica sa punem cate o lumanare pentru sufletul lui Mihai Eminescu. Dar chiar cu cateva zile inainte de 15 ianuarie doamna profesoara s-a imbolnavit si nu a mai putut sa vina la scoala in ziua aceea. Asa ca noi ne-am hotarat sa mergem singuri la biserica sa punem lumanari seara, cand terminam orele. Zis si facut, la 6 seara ne-am indreptat intreaga clasa spre biserica din apropiere. Intram in curtea bisericii, si ne intampina polimarul parca care ne intreaba ce vrem la ora aceea, fiind si noapte. Si noi spunem, plini de importanta momentului, ca vrem sa punem o lumanare de sufletul lui Mihai Eminescu. Si ce expresie de nedumenrire curioasa si neincrezatoare pe fata omului aluia!
Intr-un final ne-a spus ca e inchisa biserica la ora aia. :D