[C.tin]

Daca propovaduirea Mantuitorului si Sf. Ioan a inceput la fel, cu indemnul trezitor catre pocainta, intampinarea cu care ii “cinstesc” fariseii este si ea asemanatoare. Pe Sf. Ioan Botezatorul, intrigati de cuvantul si de botezul pocaintei savarsit de el, il intreaba “Cine esti”? si “De ce botezi”?, spre deosebire de vamesi, de poporul cel “de rand” si soldati, care il intrebau “Ce sa facem? ” Iar cand Iisus Hristos a venit in Templul din Ierusalim, izgonind cu biciul pe cei ce transformasera in balci Casa Tatalui Sau si ca sa propovaduiasca mantuirea, fariseii Il intrebau: “Cu ce putere faci acestea? Şi cine Ţi-a dat puterea aceasta?” Iata, deci, grija de capetenie a fariseilor - nu care cumva sa le fie vadita rautatea, nu care cumva sa vina cineva sa le conteste lor autoritatea absoluta si abuziva pe care au rapit-o de Singurul Stapan - Iisus Hristos. Asa si multi dintre oamenii de astazi: nu pun problema daca e adevarat sau e drept ceea ce le spui, daca faptele pe care le critici sunt reale si, prin urmare, daca au o problema, daca au ceva de schimbat, de corectat, ci muta mereu problema in plan personal, se leaga de “autoritatea” sau “caderea” celui care rosteste un adevar: ” Dar cine esti tu sa spui asta?“, “Cine te crezi?“, “Esti sfant?“, “Cum te numesti?“, “Ce studii ai?“, “Ai binecuvantare?“. Totul pentru a te reduce la tacere si ” a schimba subiectul“, a se eschiva de la raspunsul pe fapte si argumente si a muta atentia de la gravele probleme pe care le semnalezi catre probleme de ordin personal, invocand detalii biografice presupus compromitatoare sau, oricum, injositoare pentru persoana care a indraznit sa calce pe cuibul de viespi. Iisus era, pentru unii dintre iudei, dar mai ales pentru farisei, saduchei si carturari, doar “fiul teslarului“, un oarecare nazarinean ai carui “frati” erau cunoscuti de toata lumea. Prin urmare, cine era El sa-si permita sa vorbeasca in numele lui Dumnezeu Insusi si, mai ales, sa-i bicuiasca atat de aspru prin cuvant? Orbul din nastere este si el tratat in acelasi mod de aceiasi fii ai minciunii, deranjati de marturisirea staruitoare pe care o facea in favoarea lui Hristos si ii inchid gura prin reducerea la conditia sa de pacatos iremediabil, care nu ar avea vreun drept la cuvant: “In pacate te-ai nascut tot, si tu ne inveti pe noi? Si l-au dat afara” (Ioan 9, 34).

[COLOR="Red"]Cand adevarul doare, orice pretext la indemana e bun ca sa-l discreditezi, sa-l faci “de doua parale” pe cel care-l rosteste, sa stergi cu el pe jos. La fel, cand nu ai ce cusururi sa-i gasesti unui om, te legi fie de varsta lui, fie de numele lui, ii cauti noduri in papura, ii vanezi cele mai mici greseli in cuvant sau in maniere, ii pui o eticheta compromitatoare (”extremist”, “legionar”, taliban” etc. - repertoriul deja clasicizat) sau ii scormonesti in trecutul lui doar-doar vei gasi vreun “dosar” care sa-i murdareasca reputatia. Sau creezi o diversiune, arunci informatii false pentru a semana deruta si confuzie. [/COLOR]Tot ceea ce conteaza este ca tu sa fugi cat mai tare de adevarul care iti apasa constiinta, sa nu ti se trezeasca mustrarile acesteia si sa nu lasi ca realitatea sa fie marturisita si cunoscuta. Marturisirea adevarului starneste cele mai violente furtuni acolo unde minciuna este prinsa cu picioare scurte si unde degetul este pus pe rana care doare mai tare: ” Ca oricine face rele uraste Lumina si nu vine la Lumina, pentru ca faptele lui sa nu se vadeasca” (Ioan 3, 20). “Pe voi lumea nu poate sa va urasca, dar pe Mine Ma uraste, pentru ca Eu marturisesc despre ea ca lucrurile ei sunt rele” (Ioan 7, 7). “De ce nu intelegeti vorbirea Mea? Fiindca nu puteti sa dati ascultare cuvantului Meu. Voi sunteti din tatal vostru diavolul si vreti sa faceti poftele tatalui vostru . El, de la inceput, a fost ucigator de oameni si nu a stat intru adevar, pentru ca nu este adevar intru el. Cand graieste minciuna, graieste dintru ale sale, caci este mincinos si tatal minciunii. Dar pe Mine, fiindca spun adevarul, nu Ma credeti. Cine dintre voi Ma vadeste de pacat? Daca spun adevarul, de ce voi nu Ma credeti? Cel care este de la Dumnezeu asculta cuvintele lui Dumnezeu; de aceea voi nu ascultati pentru ca nu sunteti de la Dumnezeu ” (Ioan 8, 43-47).