[cristiboss56]

In multe randuri, limba din obisnuinta se grabeste sa spuna un cuvant urat. Deci atunci, inainte sa sloboada hula, musc-o puternic cu dintii. Este mai de dorit sa-ti curga sange din limba, decat sa pofteasca in cealalta viata o picatura de apa, si sa nu poata sa-si implineasca nici aceasta mangaiere. Este mai bine sa rabde acum durerea trecatoare, decat sa sufere atunci pedeapsa vesnica, precum limb bogatului din parabola, care chiar daca se aprindea de sete, nu gasea nici o usurare ( Luca 16, 24-25 ) . Si de ce iertare vom avea parte, sau ce raspuns vom da, daca de zeci de mii de ori aducem ca justificare obisnuinta ? Se spune ca un retor din vechime ( este vorba despre Demostene ) avea obiceiul sa paseasca, miscandu-si continuu umarul drept. Deci, si-a biruit aceasta obisnuinta in felul urmator : si-a asezat pe umeri cutite ascutite si astfel de frica sa nu se taie s-a vindecat de obiceiul rau. Acestuia urmeaza-i si tu , ca sa-ti domolesti limba. In loc de cutit insa aseaza deasupra ta pedeapsa lui Dumnezeu, si in acest fel vei birui. Pentru ca este cu neputinta sa fim infranati vreodata, daca nu ne ingrijim cu atentie si luareaminte ca sa purtam aceasta lupta.