Daca si comunitatea Sfantul Munte Athos ii considera pe catolici si pe anti-calcedonieni eretici, putem noi sa ne punem de-a curmezisul parintilor inchinoviati la Manastirile Sfantului Munte si sa afirmam ca si Mihail ca anti-calcedonienii si catolicii nu sunt eretici? Ci doar ca exista mici diferente intre noi, Sfanta Biserica Ortodoxa si ei, bisericile anti-calcedoniene si biserica catolica? Dar daca noi, ca si Biserica Ortodoxa detinem invatatura apostolica neschimbata de 2000 de ani, oare cei care au "mici diferente" fata de invatatura de credinta si marturisire apostolica cum ar putea sa fie decat niste mincinosi si inchinatori la mamona, chiar daca il numesc pe mamona [dracul, diavolul] cu numele Mantuitorului nostru Preaiubit si Preamilostiv?
In acest sens citez epistola comunitatii extinse a Sfantului Munte Athos, adresata SS Patriarhul Bartholomeu al II-lea si referitoare la aiurelile asa-zisului document al intrunirii ecumenice de la Balamand [Liban] adoptat in 1993, care aduce in discutie atat schisma anticalcedoniana cat si cea latina[catolica, apuseana] fata de Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica a lui Hristos [nu doua, nici trei, ci Una Biserica Apostoleasca si Sfanta a lui Hristos], care este Biserica Ortodoxa:
[SIZE=4]EPISTOLA ATHONITA[/SIZE]
[SIZE=4]de Sinaxa Extinsa a Sfīntului Munte Athos[/SIZE]
[SIZE=2]Īn ochii parintilor din Sfīntul Munte Athos, respectul total pentru adevar este una din primele īndatoriri pe care le impune iubirea pentru aproapele. Ei nu au nici o pozitie doctrinara aparte, ci marturisesc pur si simplu credinta Bisericii Ortodoxe: “Biserica este una. Aceasta Biserica una si adevarata, care pastreaza continuitatea vietii ecleziale, adica unitatea Traditiei este Ortodoxia. A admite ca aceasta[/SIZE][SIZE=2] Biserica una si adevarata nu exista pe pamīnt īn stare pura ci ca ar fi partial continuta īn diferite ramuri, īnseamna… a nu avea credinta īn Biserica si īn Capul acesteia“.[/SIZE]
[SIZE=2]Fara ostentatie, calugarii athoniti tin ca aceasta convingere sa se īnscrie īn fapte. Nu pot aproba manifestari sau vorbe care ar implica o recunoastere practica a “teoriei ramurilor”. Unitatea crestinilor, care le e la fel de pretioasa ca oricarui alt crestin, nu poate fi īmplinita decīt prin alaturarea neortodocsilor la īntregul si plinatatea credintei apostolice. Ea n-ar putea fi rodul unor compromisuri si eforturi nascute dintr-o aspiratie omeneasca si fireasca la unitate a unor oameni care nu dau doua parale pe īnvatatura īncredintata Bisericii.[/SIZE]
[SIZE=2]Īn materie de ecumenism, ca si īn viata duhovniceasca, atitudinea Athosului este alcatuita din luciditate si discernamīnt.[/SIZE]
[SIZE=2]Traditia spirituala a Muntelui Athos este īn esenta ei identica cu cea īn care traiau Parintii si, īn particular, toti vechii calugari din Apus, īntr-o perioada īn care schismele si divizarile nu distrusesera īnca unitatea spirituala a Europei. Drept pentru care, redam īn cele ce urmeaza textul scrisorii Parintilor athoniti referitoare la Documentul de la Balamand, ca pe un raspuns patristic la o problema contemporana de o mare importanta:[/SIZE]
[SIZE=2]Sanctitatii Sale, Patriarhul ecumenic,[/SIZE]
[SIZE=2]Parintele si Stapīnul nostru, Bartolomeu[/SIZE]
[SIZE=2]Prea Sfintite Parinte si Stapīne,[/SIZE]
[SIZE=2]Unirea Bisericilor sau pentru a vorbi mai precis, revenirea heterodocsilor la Biserica noastra, sfīnta, soborniceasca, apostoleasca si ortodoxa este o dorinta fireasca a noastra, ca sa se īmplineasca rugaciunea Domnului: “Toti sa fie una” (Ioan 17,21), rugaciune pe care o primim si o īmpartasim total īn sensul ei ortodox. Dupa cum scrie profesorul J. Romanides: “Hristos se roaga aici pentru ca ucenicii Lui si ucenicii ucenicilor Lui sa fie una īn perspectiva slavei Sale īnca din aceasta viata, ca madulare ale Trupului Sau, adica ale Bisericii…“. Iata de ce, de fiecare data cīnd crestinii heterodocsi ne viziteaza, desi īi primim cu dragoste īn Hristos si le oferim ospitalitate, constientizam totusi cu durere despartirea noastra īn credinta si imposibilitatea de a lega relatii ecleziale cu ei.[/SIZE]
[SIZE=2]Schisma dintre ortodocsi si anticalcedonieni si apoi cea dintre ortodocsi si occidentali constituie o adevarata tragedie, cu care nu trebuie sa ne obisnuim si s-o acceptam linistiti si resemnati.[/SIZE]
[SIZE=2]Asadar, īntelegem eforturile care vizeaza unirea numai atunci cīnd sunt facute cu frica lui Dumnezeu si īn acord cu traditia ortodoxa, cīnd ele nu rezulta īn nici un caz din micsorarea sau anularea dogmelor ortodoxe si nici din indiferenta toleranta fata de marturisirile strīmbe ale heterodocsilor - pentru ca o astfel de unire nu va fi o unire īntru Adevar, si ca atare nu va fi niciodata acceptata cu adevarat de Biserica, nici binecuvīntata de Dumnezeu. Asa cum spun Sfintii Parinti: “Binele nu e bine decīt cīnd e bine facut“.[/SIZE]
[SIZE=2]Dimpotriva, o astfel de falsa unire ar provoca noi schisme, noi dureri si diviziuni īn trupul astazi unit al Ortodoxiei. Īn aceasta privinta am spune ca, īn fata marilor schimbari care s-au produs īn tarile de traditie ortodoxa si īn fata violentului curent care se manifesta sub diferite forme la scara mondiala, Biserica Ortodoxa, care este una, sfīnta, soborniceasca si apostoleasca, ar trebui, pe de-o parte, sa consolideze coeziunea Bisericilor locale, avīnd grija de membrii ei raniti si restabilindu-i spiritual, si, pe de alta parte, constienta de ea īnsasi, sa predice puternic si limpede, umanitatii decazute, puterea mīntuitoare, harul unic care-i apartine.[/SIZE]
[SIZE=2]Īn acest duh urmarim, atīt cīt ne permite angajamentul monahal, manifestarile si dialogurile miscarii numita ecumenica si constatam cīnd divizarea cuvīntului adevarului, cīnd compromisurile si concesiile īn chestiuni fundamentale de credinta.[/SIZE]
[SIZE=2]Asadar, actele si declaratiile reprezentantilor Bisericilor ortodoxe ne-au pricinuit o adīnca mīhnire, pentru ca sunt lucruri nemaiauzite si total contrare credintei noastre.[/SIZE]
[SIZE=2]Mentionam mai īntīi cazul Prea Fericitului Patriarh al Alexandriei, care a declarat cel putin de doua ori cã noi, crestinii, ar trebui sa-l recunoastem pe Mahomed ca profet! - si nimeni pīna astazi nu l-a criticat pe acest Patriarh asa de grav ratacit, care a continuat sa conduca destinele Bisericii sale ca si cum nimic nu s-ar fi īntīmplat. Parasim, deci, limitele sincretismului pancrestin si intram īn sincretismul tuturor religiilor![/SIZE]
[SIZE=2]Īn al doilea rīnd, va aducem la cunostinta cazul Patriarhului Antiohiei care, fara consimtamīntul unanim ortodox, a intrat īn comuniune liturgica cu anticalcedonienii Antiohiei, fara sa se fi gasit cea mai mica solutie la foarte gravele probleme ale acceptarii lor de catre Sinoadele ecumenice posterioare Sinodului III si, mai ales, Sinodului de la Calcedon, care constituie o temelie de nezdruncinat a Ortodoxiei.[/SIZE]
[SIZE=2]Din nefericire, nici īn acest caz n-am vazut proteste din partea vreunei Biserici ortodoxe.[/SIZE]
[SIZE=2]Dar motivul cel mai serios de neliniste este brusca si inadmisibila schimbare de atitudine a ortodocsilor, asa cum reiese din continutul declaratiei comune de la Balamand din iunie 1993 a Comisiei mixte pentru dialog īntre ortodocsi si romano-catolici, care adopta teze antiortodoxe si asupra careia tinem īn mod special sa atragem atentia Sanctitatii Voastre.[/SIZE]
[SIZE=2]Pentru a īncepe, se cuvine sa recunoastem ca declaratiile pe care Sanctitatea Voastra le-a dat din cīnd īn cīnd īn privinta uniatismului, considerat un obstacol de neocolit īn calea dialogului dintre ortodocsi si romano-catolici - ne-au linistit.[/SIZE]
[SIZE=2]Textul īn cauza dadea, cu toate acestea, impresia ca declaratiile Voastre au fost ocolite, ca uniatismul beneficiaza de amnistie si se vede chiar invitat la masa Dialogului Teologic, īn ciuda respingerii categorice din partea Conferintei panortodoxe din Rodos: “Iata de ce am hotarīt sa pretindem, ca o conditie prealabila pentru reluarea dialogului, ca toti agentii si propagandistii uniatismului de la Vatican sa fie īndepartati definitiv din tarile ortodoxe, si ca toate Bisericile numite unite sa fie supuse si īncorporate Bisericii Romei, deoarece uniatismul si dialogul sunt absolut incompatibile“. Pentru a ne justifica nelinistea, vom aduce ca dovada, īntre altele, articolul Īnalt Prea Sfintitului mitropolit Demetriados K. Hristodulos, aparut īn “Biserica Pireului”, din care vom cita cīteva fragmente.[/SIZE]
[continuare in postul urmator]
|