Domnul nu cere nimic imposibil, prin poruncile Sale te indeamna sa faci cee ce poti, iar ceea ce nu poti cere de la EL si te va ajuta sa poti. Nicio cadere nu este de neiertat atat timp cat o spovedesti curat si sincer.Dar cu o singura conditie , sa nu ramaii la stadiul de a o spune, ci lupti sa o lasi. NU spunand (doar) te mantuesti ci facand fapta cea buna. NU stiu daca mai platesti pentru un pacat iertat insa stiu ca ORICE pacat ai face daca e spovedit din inima e iertat. Marturie este bucuria ce o simti cand te ridici de la scaunul de spovedanie. parca zbori.. Cu niciun chip sa nu ne descurajam chiar daca am cazut. Am cazut iar ma ridic iar am cazut iar ma ridic. Si am nadejde ca Domnul vazand lupta mea de a nu mai cadea si faptul ca nu merg la Dumnezeu strain nu va pedepsii copii mei pentru pacatele mele. Am eu o vorba asa cum sunt, a Ta sunt Stapana, in alta paret nu ma duc Primeste-ma ca nu am alta Mama. Parintii ne invata ca Domnul este milostiv cu noi cat suntem aici pe pamant. Dreptatea incepe dincolo, la judecata. Ceea ce insa ramane in urma spovedaniei este, Constiinta fiecaruia. Acesta NU va tacea pana nu vom inchide ochii. Ea va fi cea care va striga mereu impotriva noastra desi in inima avem marturia iertarii. De aici si indemnul Tine mintea in iad DAR NU deznadajdui.