Avva Arsenie

Zis-a avva Daniil: ne-a povestit noua avva Arsenie ca pentru el (ca si cum isi spunea lui insusi despre exemplul altuia), desi poate chiar el era. Ca sezind un batrin in chilia sa, i-a venit glas zicind: vino si iti voi arata lucrurile oamenilor. Si sculindu-se a iesit si l-a dus pe el intr-un loc si i-a aratat un arap taind lemne si facind o sarcina mare si acela se ispitea sa o ridice dar nu putea. Si in loc de a mai lua dintr-insa, el mergind mai taia lemne si adauga peste sarcina. Si aceasta o facea vreme indelungata.
Si mergind putin mai inainte, iarasi i-au aratat lui un om stind linga un lac si scotind apa dintr-insul si turnind-o intr-un jgheab gaurit din care curgea iarasi in lac.
Si i-a zis lui iarasi: vino sa-ti arat alta. Si a vazut o biserica si doi oameni calari pe cai tinind o prajina de-a curmezisul, unul impotriva altuia. Si voiau sa intre prin usa si nu puteau, pentru ca era prajina de-a curmezisul si nu s-a smerit nici unul pe sine inapoia celuilalt, ca sa intoarca prajina de-a dreptul, si pentru aceasta au ramas afara de usa.
Si batrinul a zis: acestia sint oamenii care poarta cu mindrie cumpana, ca si cum ar fi a dreptatii, si nu s-au smerit ca sa se indrepteze pe sine si sa calatoreasca pe calea smerita a lui Hristos. Pentru aceasta si ramin afara de Imparatia lui Dumnezeu. Iar cel ce taia lemnele este omul cel intru multe pacate care, in loc de a se pocai, adauga alte faradelegi peste pacatele sale. Si cel ce scotea apa este omul cel ce face lucruri bune, dar pentru ca are intru dinsele amestecare rea, cu aceasta a prapadit si lucrurile cele bune ale sale. Deci tot omul trebuie sa fie treaz la lucrurile sale, ca sa nu se osteneasca in desert.