[mihailt]

Uite aici un articol de la "Ne vorbeste parintele Cleopa" volumul 14 tiparit la tipografia Trinitas pe vremea cand PF Daniel era mitropolit al Moldovei,cu binecuvantarea lui.
"
SFÂNTA LUMINĂ -MĂRTURIE PENTRU DREAPTA CREDINŢĂ
Creştinismul acoperă pe faţa pământului mai mult de un miliard jumătate care cred în Hristos din toate religiile lumii. Dar cea mai dreaptă credinţă de sub cer în creştinism este Credinţa Ortodoxă. Eu am fost la Ierusalim la Mormântul Domnului. Eram la Ain Karem, unde s-a născut Sfântul loan Botezătorul. Eram acolo unde s-a întâlnit Maica Domnului cu Sfânta Elisaheta, când s-a umplut Elisabeta de Duh Sfânt şi a zis: De unde este aceasta să vină ta nune Maica Domnului meu? Era acolo o mănăstire mare spaniolă şi alta rusească de maici. Acolo este scrisă cântarea de la Luca: Măreşte, suflete al meu, pe Domnul şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu Mântuitorul meu, cântarea „Ceea ce eşti mai cinstită" pe care noi o cântăm totdeauna în biserică. Acolo în mănăstire este scris în aproape toate limbile de sub cer cântarea aceasta, cum este scris In mănăstirea Pater Noster rugăciunea Tatăl Nostru în toate limbile de pe pământ. Noi căutam rugăciunea in limba română şi nu o găseam. Era în limba chineză, birmaneză, engleză, germană, poloneză, rusă, dar in româneşte nu găseam.
Ne întâlnim acolo cu o profesoara de istorie evreica din Bucureşti. Numai de zece ani era acolo. Ne-a auzit ca suntem români şi ne-a întrebat:"Ce cautati, părinte ?".Eu sunt evreica din Bucureşti, profesoara de istorie Haideti să va arat eu cântarea de la Luca. Uite aici alături de cea in franceza. Dupa ce ne-a arătat, ne-am dat la umbra unui arbore, că era cald - era pe la amiază - şi a stat de vorbă cu noi aproape două ceasuri.
- Doamnă, dumneata eşti profesoară de istorie?
- Da, părinte, eu cunosc istoria românilor şi a evreilor şi a arabilor şi a egiptenilor.
- Spune mata, cine primează aici. în Tara Sfântă, dintre toate religiile?
- Ortodocşii, părinte.
Dintre toate religiile în Ţara Sfântă primează ortodocşii. Grecii nu sunt mulţi, dar aşa a lăsat Dumnezeu ca-s tradiţionali; ţin la legea sfântă. Sunt patru sfinte altare internaţionale. Mormântul Domnului, unde intră toate religiile lumii. Vezi la noi în altar, dacă ar intra o femeie, este sub mare canon. Acolo la Mormântul Domnului intră şi femei şi copii şi turci şi arabi, toată lumea. Aşa-i şi la mormântul Maicii Domnului, aşa-i şi la Betleem, unde s-a născut Mântuitorul, şi aşa-i şi la Nazaret. Deci patru altare internaţionale sunt în mâna grecilor.
Grecii slujesc drept pe Mormântul Domnului. Imediat după noi vin catolicii. Catolicii sunt foarte mulţi ca număr, sunt vreo 700 milioane. După catolici vin armenii şi după armeni vin monofiziţii.
Ei nu slujesc la Mormântul Domnului, au un altar la Sfantul Cuvucliu , în spatele Sfântului Mormânt.
Dar, ia gândiţi-vă dumneavoastră, dacă n-ar fi avut ortodocşii dreptate acolo, păi Sfânta Lumină nu cobora la noi, avea să se coboare la catolici sau la armeni, care-s foarte întăriţi, că acolo-s străzi întregi la Ierusalim de armeni, sunt boieri mari, moşieri. La noi vine Sfânta Lumină. Şi nu vine de acum, ea vine tocmai din secolul II, din secolul I chiar a început să vina. Şi au fost mari persecuţii, că au fost perşi care au ocupat Ierusalimul de multe ori, l-au ocupat turcii.
Ai văzut cum este acolo? Imi spunea un părinte diacon, Heruvim, el era de la Sinai: „Ehei, dacă n-ar veni Sfânta Lumină, de când nu mai eram aici! Dar aceea îi pune pe gânduri pe toţi. Că vine când fac ai noştri Sfânta Liturghie". Au încercat ei multe. Ce-au facut armenii la 1424? Pe atunci Patriarhia de Ierusalim era săracă. Ocupaseră turcii Ierusalimul. Erau trei sultanate mari turceşti: unul în Damasc, unul în Egipt şi unul la Bagdad - în Irakul de azi. Armenii fiind foarte bogaţi, fiind negustori, le-au spus la turci aşa: „Dumneavoastră puneţi o taxă mare pe Mormântul lui Hristos şi căpătaţi bani, şi dacă creştinii o s-o poată plăti, să slujească ei de Paşti acolo". Că îi întrebau turcii pe armeni: „De ce nu vine Sfânta Lumină la voi şi nici la alte culte, ci vine numai la ortodocşi?"
Dar ei au găsit un pretext: „De aceea nu vine la si, pentru că ortodocşii slujesc pe Sfântul Mormânt,şi noi nu vezi că avem altar deoparte? Dar da-ne voie si nouă să slujim şi să vezi că o să vină la noi". Şi atunci turcii au vrut că ei nu cred nici ca armenii, nici ca noi, să tragă sforile „Stai măi că aici este rost de bani".
Au pus o taxă de 9000 de galbeni pe Mormântul Domnului şi au trimis la patriarhul de Ierusalim. „Dacă nu plătiţi această taxă, de Paşti nu puteţi intra la Mormântul Domnului. Noi avem nevoie de bani.Că ei împarăţeau, turcii, că ei au intrat din secolul VII, la anul 629, au făcut moscheea lui Omar acolo. Poporul nostru de la Ierusalim, cum este şi astăzi, e patriarhul, 12 mitropoliţi şi 120 de preoţi şi vreo 6000 de creşiini. Atâta avem în Patriarhia Ierusalimului. Ea este mare fiindcă este locul cel mai sfânt din lume, unde S-a născut Domnul, unde a pătimit, dar nu ca număr. Ca număr sunt patriarhii mai mari fată de cea de acolo.
Patriarhul a chemat la biserică creştinii şi le-a zis: „Uite ce-i, de Paşti nu putem face Invierea, că ni s-a pus taxă mare de la turci". Pană sa adune bani, s-au dus armenii la sultanatul din Egipt şi la cel din Damasc şi le-au spus: „Domnule, noi plătim taxa asta, dar daţi-ne voie nouă să slujim anul acesta la Mormântul Domnului, sa vedem, nu va veni sfânta lumina la noi?" Aceia bucuroşi: „Adu banii încoace'" După ce-au adus banii, mai erau trei săptămâni până la Paşti.
Sultanul a dat un fel de act - un hatişerif, un firman - în care a spus aşa „Anul acesta Ortodocşii nu vor sluji la Mormântul lui Hristos, că n-au putut plati taxă". Când au auzit creştinii, veniseră inchinători de prin toate ţările, au zis:
- Vai de noi!
-Ce?
- Ne-au scos de la Mormântul Domnului armenii!
- Şi cine slujeste?
- Armenii cu patriarhul lor si cu mitropolitii lor. S-au temut şi sultanul şi generalii lor „Măi are să fie o luptă şi o încăierare pentru credinţă!". "De ce?" "O să se ia armenii cu ortodocşii". De la credinţă, omul şi moare. Şi-au dat seama, cum a fost si cazul. Au trimis armată turceasca cu doi generali si au spus. „Care-i armean, daţi-i drumul in biserică, care-i ortodox, afară! Nici preot, nici diacon, nici episcop, nimic ortodox nu intră de Paşti acolo. Trei zile.Să intre armenii, să facă Liturghia ei".
Un general turc a stat aici la piatra ungerii -care aţi fost la Ierusalim ştiti că piatra ungerii e in pridvor - să nu intre vreun ortodox acolo. Unul i-a izolat pe ortodocşi afară, patriarhul a venit cu câţiva preoti, 10-20 de preoţi: „Ce facem?" .„Lasă, că daca-i autoritate nu te poţi pune cu stăpânirea, mai ales turcii, stăpânire păgână, noi vom face Liturghia afara.Aducem Sfântul Antimis, ca la orice biserica".

S-au băgat armenii şi un general, adică un paşă turcesc, aici sus unde-i biserica Sfântului lacob, a dat ordin: „Voi slujiţi afară, ortodocşii, şi nu vă
amestecaţi, că uite, sabia e în mâna noastră!" Fiecare a ştiut: „Noi suntem cu crucea, ei sunt cu sabia, noi trebuie să răbdăm, că lor le-a dat Dumnezeu stăpânirea aici!"
Au intrat armenii şi au început slujba de cu seară, că şi ei sunt creştini, numai că sunt monofiziţi, ei cred o voie şi o fire în Hristos. S-au despărţit de noi la Soborul IV din Calcedon la 451, pe timpul împăratului Marchian.
Au slujit armenii. Sfânta Lumină n-a venit la armeni. Au slujit, nici un semn. Turcii pândeau, că au pus lângă Mormântul Domnului un paşă, să vadă. A văzut că patriarhul armean, mitropoliţii s-au îmbrăcat, erau şi episcopi, preoţi armeni.
Ai noştri au făcut Liturghia afară. Au găsit un platou şi au făcut Liturghia acolo. Era acolo un stâlp mare de marmură, care şi azi este acolo. Când au cântat ai noştri, ortodocşii, la ora 12 «Hristos a înviat!». Sfânta Lumină a venit şi stâlpul acesta a pocnit ca un tun, „bum!", şi a venit Sfânta Lumină mare deasupra stâlpului. Când a văzut patriarhul a luat lumânările şi a aprins Sfânta Lumină de la stâlpul acela de marmură, pe care-l vedeţi şi azi acolo care vă duceţi, şi a zis: „Veniţi de luaţi lumină!".
Şi lumina a venit tot unde erau ortodocşii, unde slujeau afară. Atunci un turc, când a văzut minunea asta, cum a bufnit stâlpul, a crăpat şi a ieşit Sfânta Lumină, a sărit de sus şi a zis: „Mare este Hristos. Dumnezeu este Hristos!" Celălalt general a venit şi a vazut minunea.
-Ce-a zis acesta?
-A crezut minunea.
I-a tăiat capul. Ăsta, general turc, i-a tăiat capul la celălalt, fiindcă a crezut. Asta s-a întâmplat la anul 1424. Mergeţi la Ierusalim să vedeţi stâlpul acela cu minune, unde a ieşit Sfânta Lumină la ortodocşi! L-am sărutat şi avem şi fotografia. Că eu am fost la Ierusalim, la mănăstirea Sfintei Melania, si am sărutat sfintele moaşte a acestui general turc, şi se fac multe minuni la aceste moaşte. Este în sicriu de argint aurit în mănăstirea Sfintei Melania, unde este şi peştera Sfintei Melania. De ce-s sfinte moaste? Generalul care a văzut Sfânta Lumină când ieşit din stâlp şi a zis: „Dumnezeu este Hristos, cred în Hristos!", i s-a tăiat capul şi a murit mucenic. Şi atunci a auzit şi sultanul şi a zis:
- Măi, degeaba i-am oprit pe ortodocşi, adevărul este la ei.