[cristiboss56]

Asadar prima cale a pocaintei si a iertarii pacatelor este marturisirea. Si pentru a te incredinta ca asa este, priveste cum un altul, marturisindu-si pacatul , i s-a sters. Proorocul si Imparatul David a cazut intr-un pacat indoit, al adulterului si crimei. A vazut, spune Scriptura, o femeie frumoasa care se imbaia, a dorit-o puternic si in continuare a pacatuit cu ea. Astfel un prooroc a cazut in adulter, un margaritar cazut in noroi. Dar nu pricepuse inca pacatul sau; atat de mult il intunecase patima. Caci sufletul este pentru trup ceea ce este carausul pentru car. S-a imbatat carausul ? Si carul inainteaza in dezordine. S-a intunecat sufletul de patima ?Si trupul sa tavaleste pri noroi. Ce a facut asadar David ? A savarsit adulter. Nu-si dadea insa seama de raul pe care l-a faptuit, desi se afla aproape la batranetile lui. Batranetile, fireste, nu sunt de folos celui nesarguincios si nesocotitor, si nici tineretea nu-l poate vatama pe cel care are ravna pentru virtute. Caci moralitatea nu este plasmuita de varsta, ci este izbanda vointei. Dovada pentru asta este neandoelnic proorocul Daniel, care la varsta de doisprezece ani era deja judecator, iar acei judecatori batrani, la o varsta atat de inaintata, voiau sa pacatuiasca cu evlavioasa Suzana. Nici pe acela nu l-a vatamat tineretea lui, nici lor nu le-a folosit parul alb. Si David , asadar, care a pacatuit la o varsta destul de inaintata, nu-si dadea seama de pacatul lui, pentru ca mintea ii era imbatata de patima desfraului.
Iar Dumnezeu ce-a facut ? I-a trimis pe proorocul Natan. Proorocul a venit la prooroc. Asa li se intampla si doctorilor. Cand un doctor se imbolnaveste, are nevoie de alt doctor. La fel si aici. Un prooroc a pacatuit, alt prooroc a adus leacul. A venit asadar Natan, dar nu l-a cercetat indata ce a intrat la el, nici nu i-a spus :"Nelegiuitule si nerusinatule. . . . . ". Natan n-a spus asa ceva, ca sa nu-l faca si mai necuvios, caci pacatosul , cand i se descopera pacatele, este cuprins de necuviinta. Ce-i spune deci ? "Intr-o cetate erau doi oameni: unul bogat si altul sarac. Cel bogat avea foarte multe turme si cirezi iar cel sarac n-avea nimic , in afara de o mielusea mica, pe care o cumparase si pe care a tinut-o si a hranit-o, si ea a crescut laolalta cu el si copiii lui. Din painea lui manca si din paharul lui bea si la sanul lui dormea" - prin aceasta arata cinstita legatura a barbatului cu sotia lui. " La omul bogat a poposit un calator, dar el nu s-a indurat sa ia din turmele lui si din cirezile lui ca sa gateasca pentru calatorul care venise la el, ci a luat mieluseaua omului sarac si a gatit-o pentru oaspetele sau". ( II Regi 12, 1-4 ) .Iar imparatul ce a raspuns ? Crezand ca e vorba de altcineva, s-a maniat foarte si i-a spus lui Natan : "Vinovat de moarte este omul care a facut aceasta ; de sapte ori va plati mieluseaua " ( II Regi 12, 5-6 ) . Hotarare foarte severa. Asa sunt insa oamenii. Pe ceilalti ii osandesc lesne, cu mare severitate si asprime. Ce face atunci Natan ? Nu pune pentru multa vreme leacuri alinatoare pe rana, ci dupa cateva clipe afunda bisturiul adanc, ca sa-l indurereze pe imparat . " Tu esti omul care a facut aceasta " ii spune . Iar David raspunde imediat : "Am pacatuit impotriva Domnului" ( II Regi 12, 13 ) . Nu spune : " Cine esti tu care ma cercetezi ? . . . . . . ." Ci si-a dat seama de pacatul lui si a recunoscut : "Am pacatuit impotriva Domnului". Atunci si Natan il incredinteaza : " Si Domnul ti-a indepartat pacatul" . Domnul l-a iertat , pentru ca s-a osandit pe sine. I-a sters pacatul fiindca l-a marturisit cu barbatie. Asadar marturisirea este prima cale care duce la pocainta . Exista insa si o alta cale, tanguirea sau plangerea. Nici aceasta nu necesita osteneala. . . . . Sa plangi pentru pacat. Si de unde stiu, ma vei intreba iarasi, ca, daca plang, pacatul imi va fi sters ? Ai pentru asta dovezi in Scriptura.