La un moment dat, Domnul nostru spune: Nu am venit sa va aduc pacea... ( sper ca e corect ce citez aici din memorie). Intr-adevar, caci noi, crestinii, suntem in razboi cu duhurile, cele care instiga omul la rele. Oamenii sunt buni in esenta (fiecare om, cand se priveste in interiorul lui se vede bun si nu intelege cum de altcineva nu il vede la fel de bun, independent de faptele lui), dar se lasa amagiti. De aici imaginile razboinice.
In ceea ce priveste faptul ca nu trebuie sa ne lasam calcati in picioare, sa stii ca asa am procedat pana intr-o zi: gresisem si spre surprinderea mea, in loc sa fiu certata, cum ma asteptam si cum era regula, am fost iertata. A fost o clipa binecuvantata in care am simtit poate pentru prima data ce inseamna iertarea. Nici acum, dupa multi ani, nu am uitat acea clipa. A primi iertare e a primi dragoste. A ierta e echivalent cu a darui dragoste. Presupun ca ai fost iertat in viata si stii despre ce vorbesc. Dar sunt si oameni, care nu au avu´t fericita ocazie sa fie iertati. Cum sa recunoasca ei atunci momentul iertarii?