niceboyrom,
cuvintele tale m-au bucurat pentru ca mi-am dat seama ca te preocupa si ca ai inceput sa cercetezi. asta e drumul pe care in general l-am parcurs cu totii, negand ceva ce nu intelegeam, dar punand astfel problema se vede dorinta ta de a intelege.
Nu vroiam sa ma inalt pe mine, Dumnezeu sa ma ierte daca pare. Eu tin post si am viata sociala foarte activa. Imi spun rugaciunile in fiecare zi, cate, vei sti si tu intr-o zi numarandu-ti-le pe ale tale. Si am viata sociala. Imi ghidez viata si foarte bine te-ai exprimat, prin prisma invataturilor ortodoxe si ale parintilor si sfintilor. Ei au trait in acele veacuri, dar au trait in lume multi dintre ei, cum este Sf. Marcu Evghenicul, Sf. Gricorie Palama, citeste-le de curiozitate viata. Sigur ca au trait si in isihie, dar majoritatea vietii au trait-o in lume, de la care au suferit.
Gandeste-te ca au fost calugari care au spus: de mine e bine aici (in singuratate, retrasi) de voi acolo e mai greu. Adevarata nevointa nu se duce numai in monahie, ci exista una aici in societate mult mai grea, cu exceptiile de rigoare. Multi suntem tentati sa mergem la psihologi, la consilieri de familie, te miri ce mai inventeaza, dar acestea se rezolva prin credinta si dragoste in Dumnezeu pentru ca acestea au fost descoperite din practica ortodoxa si ma refer in primul rand la spovedanie, la dialogul dintre mirean si imputernicitul lui Dumnezeu prin hirotonisire. Crezi ca eu cu sotia nu avem probleme, dar am invatat de la parintii duhovnici ce e iertarea si intelegerea in conceptia crestina, iar apoi crezi ca nu am primit si noi putina intelepciune sa stim ce sa facem cu ala mic? Ba da, pentru ca numai asa a ajuns harnic si priceput la 6 ani.
Dumnezeu nu ne cere sa stim dogme si invataturi ca sa ne mantuim. El ne iubeste si ne doreste asa cum suntem. De aceea Biserica Ortodoxa se umple in timp ce celelalte se golesc, pentru ca Dumnezeu vede nevointa si rugaciunea si scrasnirea in tacere a dintilor in fata durerilor din societate.
Cerceteaza ortodoxia si vezi ca nu s-a schimbat nimic in ea de la inceput si nu se va schimba in veac si apoi fa paralela cu societatea in care traim si sunt convins ca nu vei gasi nici o desincronizare. Si apropo, nu sunt fanatic in ceea ce intelegeti voi prin acest cuvant. Dar daca fanatic este sa il iubesti pe Dumnezeu si sa il marturisesti pe Iisus fara frica si rusine, atunci, da, sunt fanatic. In acest caz toti de aici suntem fanatici.
Imnul nostru este Crezul, cerceteaza-l cuvant cu cuvant cu catehismul crestin-ortodox in brate, si-l vei iubi.
Dumnezeu sa ne lumineze.
|