Citat:
În prealabil postat de cristiboss56
Atunci cand omul iubeste un lucru, se alipeste de acesta, si ca sa nu se lipeasca de el, le dispretuieste pe toate celelalte care-l despart de acel lucru. La fel si cel care- L iubeste pe Dumnezeu cultiva rugaciunea curata si alunga dinlauntrul sau orice patima, care-l impiedica sa ajunga la Acesta.
Mintea care se uneste cu Dumnezeu si ramane cu El in rugaciune si iubire, devine inteleapta, buna ,puternica, iubitoare de oameni , milostiva , indelung rabdatoare. Intr un cuvant, dobandeste toate cunostintele dumnezeiesti. Cand se indeparteaza insa de Dumnezeu si se alipeste de cele pamantesti, sau devine un dobitoc, incurcandu-se in placeri , sau devine o fiara, certandu-se cu oamenii pentru lucruri materiale.
|
Cel care se teme de Dumnezeu are intotdeauna tovaras smerenia. Si smerenia il duce la iubire si la multumire fata de Dumnezeu. Adica, cugeta la viata de dinainte, la diferitele pacate si la ispitele lui, si cum l-a salvat din aceasta Domnul, si l-a purtat din viata patimilor, la viata dupa Dumnezeu. Deci , prin asemenea ganduri , dobandeste si iubirea fata de Dumnezeu, Binefacatorul si Carmuitorul vietii lui , Caruia Ii multumeste neancetat, cu multa smerenie.
Cel care-L iubeste pe Dumnezeu duce pe pamant viata ingereasca. Posteste si privegheaza, inalta cantari, se roaga si cugeta intotdeauna binele pentru fiecare om. Iubirea fata de Dumnezeu il misca pe cel care o are sa dispretuiasca orice placere trecatoare si orice osteneala si tristete. Sa iei incredintare despre acest lucru de la toti sfintii care au patimit atatea pentru Hristos ! .