[Iustin32]

Îi întrebăm şi noi pe cei care spun că doar lepădarea de Hristos aduce după sine osânda: dacă Domnul nostru Hristos n-ar fi spus că: “De cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui” (Matei 10, 33), ci ar fi zis: “Chiar de vă veţi lepăda de Mine în faţa oamenilor, nu contează, ajunge ca înlăuntrul vostru să nu vă lepădaţi, căci Eu oricum tot vă voi duce în rai”, atunci ar mai fi fost lepădarea un act care să aducă osândirea? Firesc, ne veţi răspunde: Nu, deoarece atunci n-ar mai fi fost legiuit acest lucru de către Legiuitor. Acelaşi lucru se pare că-l spune şi Apostolul Pavel: “Căci fără lege, păcatul era mort” (Romani 7, 8) şi “unde nu este lege, nu este nici călcare de lege” (Romani 4, 15) şi, de asemenea: “prin Lege vine cunoştinţa păcatului” (Romani 3, 20) (cunoaştem păcatul şi devenim conştienţi de el numai după ce e dată legea împotriva lui). Astfel e alungată neştiinţa şi păcătosul nu mai are putinţa de a se dezvinovăţi. Astfel, acceptăm faptul că nu lepădarea în sine este actul care aduce pedeapsa, ci încălcarea unei porunci date de Domnul Hristos şi care a fost rânduită să aibă urmări veşnice (Matei 25, 41-46). Nerespectarea poruncilor are urmările cuvenite. Pentru păzirea acestor porunci, pe care nesocotindu-le cineva are de suferit veşnic despărţirea de Dumnezeu, mii şi mii de oameni şi-au sacrificat viaţa din iubire fierbinte pentru Hristos. Toţi aceştia sunt cetele de martiri şi de mărturisitori ai credinţei noastre care, dacă Domnul n-ar fi legiuit ca urmare a lepădării osânda veşnică a iadului şi despărţirea sufletului de Dumnezeu, poate nu şi-ar mai fi jertfit viaţa. Dar din dragoste pentru El, chiar dacă lepădarea n-ar fi adus după sine osânda iadului, de El tot nu s-ar fi lepădat.
Să vedem acum ce-a rânduit Domnul în legătură cu tema peceţii, care sunt urmările pe care le vom suporta, nesocotindu-I poruncile şi de ce le vom suporta.
Domnul nostru Hristos a spus că oricine se va lepăda de El va merge în iad şi va fi pedepsit. Unora poate li se va părea că e aspru pentru o simplă discuţie în care ne lepădăm de El să suportăm în consecinţă caznele veşnice. De aceea îi îndemnau unii pe mucenici ca să evite martiriul, să se lepede de Iisus în afară, dar înlăuntrul lor să creadă în El. Mucenicii însă le-au răspuns că sunt mai răi decât prigonitorii lor, pentru că aceia îi lipseau de viaţa aceasta trecătoare, pe când aceştia încearcă să-i lipsească de viaţa cea veşnică.
Domnul a prezis acum 2000 de ani că va veni cineva care va impune un sistem mondial de negoţ la care, ca să participe cineva, va trebui să aibă un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte. Domnul a lăsat pentru motive pe care le cunoaşte prea înţeleapta Lui Judecată ca: “Cine se închină fiarei şi chipului ei şi primeşte semnul ei pe fruntea lui, sau pe mâna lui, va bea şi el din vinul aprinderii lui Dumnezeu, turnat neamestecat, în potirul mâniei sale, şi se va chinui în foc şi pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi a Mielului. Şi fumul chinului lor se suie în vecii vecilor. Şi nu au odihnă nici ziua, nici noaptea cei ce se închină fiarei şi chipului ei şi oricine primeşte semnul numelui ei” (Apocalipsa 14, 9-11). Ne explică, aşadar, în Scriptură foarte limpede că, dacă ne învoim cu acest sistem şi ne lăsăm însemnaţi, urmarea acestui consimţământ va fi pedeapsa veşnică a iadului.