Citat:
În prealabil postat de cristiboss56
Va indemn sa aveti discernamant si intelepciune in toate. Sa fugiti de extreme ! Asprimea merge impreuna cu masura virtutii. Cel care nu are virtuti mari, dar urmeaza celor desavarsiti, voind sa vietuiasca cu asprime precum sfintii asceti, acesta este in primejdie sa se mandreasca si sa cada. De aceea sa vietuiti cu discernamant si sa nu va istoviti trupul cu osteneli peste masura. Sa va amintiti ca nevointa trupului ajuta in mod sigur sufletul sa ajunga la desavarsire. Acesta se realizeaza in principal prin lupta sufletului. Nu intindeti coarda mai mult decat trebuie ! Sa stiti ca Dumnezeu nu ne forteaza sa dobandim darurile Lui, le daruieste cand vrea El. Ceea ce primim in dar, este dim mila dumnezeiasca. Nu cautati sa ajungeti pe culmi , prin mari nevointe, fara sa aveti virtutile, pentru ca sunteti in primejdie sa caeti in inselaciune, pentru indrazneala si trufia voastra.Cel care cauta harismele dumnezeiesti si vederile inalte, in timp ce este inca incarcat cu patimi, acesta este inselat ca unul nesabuit si mandru. Intai de toate , fiecare este dator sa se lupte pentru curatia lui. Harul dumnezeiesc trimite harismele ca rasplata celor care s-au curatat de patimi. Ii viziteaza fara zgomot, si la ceasul pe care ei nu-l cunosc.
|
Mandria mintii este mandria satanica, cea care-L tagaduieste pe Dumnezeu si-L huleste pe Duhul Sfant. De aceea se si vindeca foarte greu. Este un intuneric adanc, care impiedica ochii sufletului sa vada lumina care exista inlauntrul lui, lumina care- l duce la Dumnezeu, la smerenie, la dorirea binelui. Dimpotriva , mandria inimii nu este odrasla mandriei satanice , ci este creata de diferite stari si evenimente : bogatie, slava, cinstiri, harisme duhovnicesti sau trupesti ( intelepciunea, frumusetea, puterea, indemanarea etc ). Toate acestea inalta pe culmi mintile oamenilor nesabuiti, care devin astfel cugetatori de desertaciuni , fara sa fie insa si atei. Acestia sunt miluiti de Dumnezeu in multe randuri, indreptati si inteleptiti. Inima lor este zdrobita, si inceteaza sa caute slave si desertaciuni sî , astfel , se vindeca.
Lucrarea noastra duhovniceasca sa fie cercetarea inimii noastre , ca nu cumva mandria sa-si faca cuib precum un sarpe veninos, aceasta patima care naste multe rele, care omoara orice virtute, care le otraveste pe toate. Spre aceasta rautate luciferica trebuie sa se indrepte toata grija noastra. Ea trebuie sa devina o lucrare neantrerupta si o cercetare cntinua , zi si noapte. Adevar este, cred , sa spun ca toata grija noastra duhovniceasca se reduce la cautarea si nimicimea mandriei si a odraslelor ei. Daca ne izbavim de aceasta, si punem pe tronul inimii noastre smerenia , atunci avem totul. Pentru ca acolo unde se afla smerenia adevarata dupa Hristos, acolo se gasesc adunate si toate celelalte virtuti, care ne inalta pana la Dumnezeu.